Bogdan Pelmuș
LOC 379263976…404
Curator Horatiu Lipot
Galeria Új Kriterion
Miercurea Ciuc (Str. Petofi nr. 4)
16. 10. – 10. 11. 2026
Te voi iubi până la sfârșitul picturii!
Într-un eseu de referință, publicat în catalogul din 1986 al expoziției Endgame/Sfârșitul jocului (al picturii), intitulat Painting: The Task of Mourning, istoricul și criticul de artă Yve-Alain Bois recurge la teoria jocurilor pentru a face o demonstrație destul de precisă asupra meditației centrale a expoziției, a catalogului, a epocii și a lumii artei de atunci și până-n prezentul continuu, ceea ce a fost numit comemorativ de unii, celebrativ de alții, „moartea picturii”. Bois tratează pictura, la nivel general, ca pe un joc cu reguli finite, referindu-se în special la soluțiile căutate de mișcarea modernistă a secolului trecut. Teoria centrală este că mediul, format din elemente materiale precise – formă, culoare și suport –, se desfășoară într-un spațiu combinatoriu limitat unde numărul de variabile este finit, iar combinațiile posibile ale elementelor sunt, matematic vorbind, la un moment dat epuizabile.
Aduc aminte acest context, pentru că de multe ori, când mă gândesc la practica artistului Bogdan Pelmuș, picturală prin materie, gest și preferință pentru dimensiunile aplatizante, însă multimedia prin suporturile, tehnicile și materialele folosite, îmi zic că ia ad litteram jocul propus mai sus. O face, cumva, ca cel ce vede în asta o miză absolută, să îl deconstruiască total, amestecând elementele sale morfologice și de semn încât să demonstreze că iată, o nouă și o nouă combinație poate fi mereu posibilă. Este cumva analog metodei postulate într-un alt text emblematic, scris în 1958 de Allan Kaprow, imediat după moartea lui Pollock, când spune că prin acesta pictura a depășit cadrul și cuadratura, spațiul material, iar de acum, obiecte și stări agregate de toate felurile vor fi materialele noii arte, artefacte atât de variate ca „mirosul de căpșuni, o scrisoare de la un prieten sau un fascicul de lumină”. La Pelmuș acestea sunt artefactele industriale din universul casnic ca lumini LED, foaie de tablă zincată de pe acoperișurile caselor sau bucăți de oglindă rectangulare.
Tipologic și morfologic, lucrările din producția recentă pot fi văzute ca o căutare emergentă seriei Empty Space (2018–2022), proiect care negocia cu reconstrucția prezenței și a absenței (în spațiul tridimensional), topos pe care artistul îl numea atunci simplu LOC, chiar așa, cu majuscule. Iar, dacă aceste compoziții pot reprezenta cu adevărat o topografie reală și nu una a psihicului, un loc spațial interstițial, acesta se conturează mai degrabă în structura dendritică a sistemelor neuronale sau în structurile sub-Planck, cu reguli distincte și arborescente în manifestare. Ca și în aceste compoziții cu linii când fragmentate, când fire sepentinate și organice care plutesc peste un fundal murdar, un sistem neuronal sau un circuit electric complex are nevoie ca firicelele, adică axonii sau circuitele, să treacă unele peste altele fără a se atinge. Este ca trecerea de la ritmul cardiac normal la fibrilație, când ceva, într-o clipită, sparge miocardul. Pentru autor, linia este cumva centrală, iar tratarea de aici amintește de o serie din 2011, numită simplu Cut. Dacă acolo tăieturile în pânză erau grafice, figurate printr-o linie neagră similară crăpăturilor dintr-o imagine de bandă desenată, acum ele devin gest mecanic nu doar grafic, fiind operate direct în pânza luminată din spate cu bandă LED.
Ori poate că este vorba despre un loc atât de vast precum spațiul dintre Pământ și Lună, plus, alăturarea paradoxală a altui topos, cel abstract al rețelelor digitale din punți de 1 și 0, cum mai mult sau mai puțin ascuns sugerează titlul expoziției (oare o fi rămas ăsta?! – cunoscându-l pe Bogdan și metoda lui dinamică și casantă de lucru, nu m-ar surprinde să nu). Despre titlu, Bogdan mi-a scris chiar în timp ce scriam acest text: „Mă gândeam să pun LOC 379263976… 404… mai pun nume la lucrări cu cifre alese aleatoriu”. Noroc că am avut inspirația să nu îl cred, să tastez totuși numărul și să adaug, la sugestia motorului de căutare, o virgulă unde trebuia, rezultând de fapt o distanță spațială astronomică, reală: 379 263 976 m sau 379 264 km, măsură ce apare frecvent în calculele legate de orbita Lunii în jurul Pământului, ca distanța medie între aceste corpuri. Iar, desigur, Eroarea 404 este codul standard de răspuns HTTP care semnalează că serverul nu a putut găsi resursa solicitată la adresa specificată (URL). Dincolo de natura tehnică, 404 reprezintă, în baza temei artistului, o topografie a absenței, cum traiectoria reală, o prezență.
Pictor și individuație pronunțat alternativă, punk-flâneuristă, Bogdan Pelmuș este un artist care, în conversațiile noastre, mi-a trimis mai multă muzică (cât mai obscură, cât mai bună, cât mai alternativă) decât imagini cu lucrările sale sau ale altora. Pare că ritmul matematic și abstract al acestei alte ramuri auctoriale pe care îl importă în pictură, desen și sculptură i se potrivește foarte bine; căci, chiar dacă constantele cu care lucrează aparțin haosului, ele rămân, până la urmă, tot constante.
Horațiu Lipot
Recent Comments