MORE THAN HUMAN – GRĂDINA IDEILOR
11 iunie — 28 iunie 2026 la Gallery Studio 76
„Trebuie să ne pregătim copiii pentru incertitudine, dar nu ca victime. Împreună cu ei suntem administratorii unei responsabilități străvechi. Pământul este viu și încântător, iar orice gest asupra lui ar trebui să vibreze de farmecul vieții: să vezi, să auzi, să simți, să dansezi și să creezi viitorul cu fiecare pas, conștient că fiecare mișcare — oricât de mică sau mare — contează.”
— Ben Rawlence, The Border of the Forest
Expoziția ‘More Than Human’, prezentată la Gallery Studio 76, reunește artiștii: Elena Berlo, Genu Berlo, Ioana-Teodora Duță, Johannes Wiener, Lucian Muntean, Maia Ștefana Oprea, Mihaela Gelca, Oana Tudose, artiști care locuiesc în România, Austria, Danemarca și Statele Unite ale Americii, toți membri ai colectivului Grădina Ideilor.
Născută din dialog susținut, cercetare colaborativă și reflecție ecologică, expoziția propune o perspectivă în care natura nu mai este înțeleasă ca un obiect exterior, ci ca un câmp viu în care existența umană este deja cuprinsă.
Reunind pictură, desen, sculptură, instalație și imagine în mișcare, lucrările se desfășoară pe registre multiple de scară și temporalitate — de la materia microscopică la durata geologică, de la percepția corporală la memoria ancestrală profundă. Expoziția deschide un spațiu în care percepția este încetinită și extinsă, iar granița dintre corp și mediu devine permeabilă. Lucrările sugerează colectiv faptul că materia poartă memorie, iar forma refuză închiderea în favoarea devenirii.
More Than Human propune, în final, o schimbare de orientare: de la separare la interconectare, de la observație la participare, într-o lume comună aflată într-o continuă devenire mai-mult-decât-umană.
Grădina Ideilor este un colectiv artistic contemporan inițiat la Nucșoara, județul Argeș, în Munții Făgăraș. Dezvoltat în jurul reflecției ecologice, cercetării colective și practicilor artistice raportate la specificul locului, proiectul reunește artiști din discipline diverse prin întâlniri în natură, dialog cu comunitățile locale și forme colaborative de schimb artistic.
Gallery Studio 76 este un spațiu dedicat artei contemporane, situat în incinta Combinatului Fondului Plastic din București. Galeria susține practici artistice emergente și interdisciplinare, încurajând dialogul dintre scena artistică românească și contextul internațional contemporan.
fotografii: Lucian Muntean
***
Elena Berlo (n.1979, Constanța) cu studii în Arhitectură și Artă (Universitatea din București, FIT New York), aduce în Grădina Ideilor rafinamentul unei viziuni care unește designul, ilustrația și arta plastică, transformând povești de viață în poezie vizuală.
Vertical Fragment: Unwitnessed, 2026 acuarelă pe hârtie, 285 × 30 cm
Pictura refuză peisajul convențional în toate sensurile. Formatul său este argumentul: 285 de centimetri de insistență verticală comprimați într-o lățime de doar 30 forțează privirea într-o supunere disciplinată, fără evadare panoramică, fără posibilitatea de a cuprinde ansamblul dintr-o privire. Aceasta trebuie citită. Ceea ce o salvează de la ingeniozitatea formală este sensibilitatea acuarelei, înțeleasă aici structural mai degrabă decât sentimental. Coborârea cromatică, de la rozurile calde de teracotă din partea superioară, prin verdele registrului median, până la griurile reci, argintii, de dedesubt, nu este o tranziție decorativă. Este logică picturală. Trunchiul gol, pe fundalul atmosferei fluide, funcționează ca un desen în interiorul picturii: un eveniment liniar care susține axa verticală fără scuze. Aceasta este încredere. În contextul „More than Human”, argumentul implicit al picturii este ceea ce contează cel mai mult: lumea non-umană posedă propria sa sintaxă, propria sa inteligență organizațională, complet indiferentă față de dorința noastră de a o încadra sau de a o poseda. Fragmentul, ca strategie, este singurul răspuns onest la această indiferență. Frunzișul nu performează pentru noi. El pur și simplu este și continuă să fie.
***
Eugen Berlo (n.1975, București) artist american de origine română, trăiește și lucrează la București din 2012. Cu studii în Arte Plastice la New York și în Arhitectură și Matematică la București, a expus în țară și în străinătate.
Crosswind monospan vectogram, 2026 ulei pe pânză, 20×20 cm
Trei diagonale groase de impasto sfâșie o suprafață întunecată, verde-măslinie și vânătă, una alb-rozalie, grea ca osul, cealaltă rece, străbătută de urme de albastru-ceruleum, întâlnindu-se abrupt, fără ca vreuna să cedeze. Sub ele, vopseaua respiră în tonuri de roz prăfuit și ocru, umflându-se și târându-se pe unde a trecut cuțitul sau pensula. Forță brută comprimată într-un pătrat mic. Nimic risipit.
***
Ioana Teodora Duță (n. 1990, Curtea de Argeș), trăiește și lucrează în Curtea de Argeș, absolventă UNArte București, se concentrează asupra picturii de șevalet, ilustrației de carte și bijuteriei contemporane, explorând universul natural sub diversele lui forme: de la figura umană și cea naturală la nonfigurativul abstract.
Amintiri dintr-o lume pierdută, 2026 ulei pe pânză 2 × 2,21 m
„Memories of a Lost World” pornește de la imaginarul artei parietale și de la prezența animalelor care au împărțit cândva lumea cu oamenii. În comunitățile preistorice, imaginile par să fi fost mai mult decât simple reprezentări, sugerând forme de relaționare cu ființele non-umane și cu forțele mediului înconjurător. Animalele dispărute care traversează lucrarea evocă o lume pierdută, dar și memoria unor legături dintre specii. Gestul artistic apare aici ca o încercare de a surprinde ritmuri și prezențe care depășesc experiența imediată, iar figura șamanului ca un mediator între diferite forme de existență. Scara prezentă în compoziție poate fi citită ca o metaforă a aspirației umane către ceea ce rămâne necunoscut și tainic. În această căutare, artistul-șaman-vânător își îndreaptă privirea către Creator, încercând să dea formă unei lumi în care memoria, imaginația și simbolul leagă omul de rețeaua mai amplă a vieții.
***
Lucian Muntean (n.1974, Sighișoara) artist vizual român, absolvent al Facultății de Geologie, Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca. explorează fotografia, pictura, grafica, ilustrația și caligrafia, dezvoltând un mod unic de a îmbina înțelegerea științifică cu emoția artistică.
Artă rupestră contemporană, 2026 pigmenți naturali – acuarelă, tuș și cărbune pe hârtie manuală, 70 x 50 cm
„Arta rupestră”, într-o abordare contemporană, este un proiect artistic prin care noi simboluri din viața noastră de zi cu zi, din domeniul tehnologiei și a semnalisticii de avertizare sunt imaginate pe un fundal tipic de perete de peșteră. Încercăm să interpretăm vechile simboluri Paleolitice. Dar oare vor mai avea simbolurile de astăzi aceeași semnificație în viitor, peste mii de ani?
***
Maia Ștefana Oprea (n. 1987, București) trăiește în Prahova și Argeș, absolventă UNArte București, cu burse în Franța și SUA, explorează relația dintre artă și natură printr-un discurs vizual ecologist, investigând intersecția dintre meșteșug, permacultură și arte relaționale și abordări contemporane multidisciplinare.
Protocol pentru o grădină vie, 2026 tehnică mixtă, dimensiuni variabile
“ Protocol pentru o grădină vie” imaginează o ecologie speculativă printr-o instalație din hârtie realizată manual, compusă din forme organice zdrobite, pliate și recompuse. Încorporând materie vegetală colectată din grădina artistei — dud, salcie, trandafir, măr și gutui — precum și coji de ouă și cenușă, resturi ale vieții cotidiene, lucrările păstrează urmele creșterii, degradării și transformării sezoniere. Suspendată între peisaj, corp și formațiune minerală, instalația evocă rădăcini, fosile, sisteme celulare și terenuri erodate. Forme sculpturale de mari dimensiuni coexistă cu sute de fragmente mai mici, alcătuind o cartografie fragmentată modelată de interdependență, mai degrabă decât de extracție. Hârtia devine un material viu aflat într-o transformare continuă, iar prin asumarea entropiei ca metodă și filozofie, lucrarea propune o lume permeabilă în care corpurile umane și non-umane coexistă într-un continuum material comun.
***
Oana Tudose (n. 1987, Roșiori de Vede) este o artistă vizuală stabilită în Danemarca. Practica sa artistică pornește de la tradiții textile definite prin reparare și reutilizare, în contexte marcate de resurse limitate, investigând practicile de îngrijire, vulnerabilitate și conservarea ca forme de muncă etică.
Fir de lână tors manual 2026
Imaginând modurile în care un corp devine parte a vieții în propria sa moarte — cum își slăbește granițele, cum uită disciplina pielii și începe să vorbească în alte limbi: rădăcină, praf, vânt și apă liniștită. Oasele își amintesc de piatră, respirația își amintește de vânt, iar chiar și tăcerea zumzăie cu un viitor care nu are nevoie de un nume. Și undeva, fără să știe, viața îl ia înapoi — nu așa cum a fost, ci așa cum a devenit dintotdeauna.
***
Johannes Wiener (n. 1989 Viena, Austria) este un artist austriac care lucrează la intersecția dintre arta contemporană, agricultură și ecologie. Practica sa explorează relația dintre comunități și ecosisteme, folosind cultivarea și grija pentru mediu ca formă de expresie artistică și implicare socială.
Un fragment dintr-un cuib de viespi, găst după o furtună se odihnește într-o ramă realizată de artist. Modelată mai întâi de viespi și de vreme, apoi de mâinile omului, lucrarea reflectează asupra culturii ca fiind ceva co-creat între specii. Viespile trăiesc în mare parte într-o liniște pașnică, dar își apără cu înverșunare casa – o arhitectură a grijii, a fragilității și a protecției.
***
Mihaela Gelca (n. 1969, Bucureşti) absolventă a UNAarte Bucureşti, cu studii la Sussex şi East Stroudsburg Community Colleges, trăieşte şi lucrează în Pennsylvania, USA. Arta interdisciplinară a Mihaelei a parcus tranziția plină de dor după Grădina Edenului către reprezentări imaginative ale unor sanctuare naturale unde rețele colective feminine sunt create.
Amintiri din sălașul primordial, 2026 Video (3:26 minutes)
Dezbrăcate de orice statut social, femeile mele nude caută un loc de apartenență protectiv. Adunate în colonii, ele explorează, descoperă și se conectează la „mama natură”. Vulnerabilitatea lor evidențiază caracterul efemer al existenței umane în contrast cu permanența lumii naturale.
***
Galerie cu Imagini de la vernisajul expoziției
Recent Comments