Andreea Rus. Possible Paradise
Vă invităm la vernisajul expoziției personale de pictură „Possible Paradise”, semnată Andreea Rus, în 8 iunie 2026, la ora 16, la Galeria Park din Timișoara (administrată de Uniunea Artiștilor Plastici), situată pe Strada George Enescu nr. 1.
Expoziția ne introduce în atmosfera creată de ideea Paradisului Posibil urmărind și studiile lui André Comte-Sponville, Mircea Eliade și Nichifor Crainic. Aici soluția se regăsește în copilărie și trăirile sale.
Paradisul Posibil devine credibil, în sensul „curățeniei, nevinovăției și frumuseții”, care odată depășite ca vârstă sunt privite prin prisma unui regret. Raiul perceput ca “zona spirituală a iubirii universale, sub această formă de perfecțiune lăuntrică a inimii, el ar fi posibil chiar în această lume.”
Seriile de picturi prezente în expoziție sunt Locuri ale fericirii și Copilăria. Paradisul Posibil.
Andreea Rus este artist plastic și absolventă a Universității de Artă și Design (UAD) din Cluj-Napoca, secția Pictură, a obținut titlul de doctor în Arte Plastice și Decorative în cadrul aceleiași instituții. Este membră a Uniunii Artiștilor Plastici (UAP) din România, filiala Cluj, iar lucrările sale au fost expuse atât în țară, cât și în străinătate. În expoziție sunt incluse picturi care au participat la Bienalele de Pictură din Hamburg și Chișinău, precum și lucrări care au primit premiul pentru pictură în Florența, premiile de popularitate și premiul al doilea la Salonul Internațional Art Résilience, în ani diferiți.
Expoziția poate fi vizitată în perioada 8 iunie – 19 iunie 2026, între orele 9-16, de luni până vineri, la Galeria Park din Timișoara.
POSSIBLE PARADISE de Andreea Rus
Viața are un curs, iar rațiunea de a fi a omului se desfășoară în și prin sensul existenței sale.
Conceptul de fericire, mult disputat și discutat de-a lungul timpului, interpretat în funcție de epocă, suscită în continuare atenția multora dintre noi și nu în ultimul rând, simțim uneori nevoia de interiorizare a fericirii ca stare.
Modernismul, postmodernismul, perioada contemporană, ne aduc într-o epocă în care am pierdut fastul de altădată, ceva din relația cu celălalt, iar creșterea duratei de viață, mai ales în Occident, ne aduc într-un fel de iluzie a unei vieți eterne. Prin urmare, se creează o distanțare de ideea Paradisului, dar nu și a speranței care pare indisolubil legată de existența sensului vieții. Cu siguranță mulți dintre noi trăim stări legate de Nostalgia Paradisului, cu diferite trepte de interpretare a acesteia, cu nevoi personale individualizate și încercări diferite de a “evada”. Mircea Eliade o vede ca pe dorința de a te afla în inima lumii realității, pe scurt dorința de a depăși în chip firesc condiția omenească și de a regăsi condiția divină. Pe alții nostalgia Paradisului îi îndreaptă spre diferite părți ale globului terestru, asimilate cu fărâmițări din grădina paradisiacă, vezi diferite insule spre care se pleacă adeseori în vacanțe. Paradisul posibil. Copilăria devine astfel credibil, în sensul curățeniei, nevinovăției și frumuseții, care odată depășite ca vârstă sunt privite prin prisma unui regret, a unei nostalgii a paradisului pierdut. Această trecere este resimțită precum o coborâre în viață.
Possible Paradise… fericirea nu constă nici în a fi, nici în a avea. Ci în acțiune, în plăcere și în iubire.
Recent Comments