AnnArt Gallery vă invită la vernisajul expoziției „Wild at Heart and Weird on Top”, care reunește artiștii Andreea Albani, Răzvan Boar, Radu Comșa, Vladiana Ghiulvessi, Iuliana Grădinaru, Matei Dumitriu, David Farcaș, Marius Ghita, Adelina Ivan, Nicolae Romanițan, Gabriel Stoian și Andrei Tudoran, într-un demers curatorial semnat de Horațiu Lipot. Expoziția aduce împreună două direcții ale picturii contemporane – una intimistă și melancolică, ce invită privitorul în interiorul imaginii, și una diagramatică și detașată, care construiește sensuri la suprafață – într-un dialog viu despre felul în care privim și reconstruim realitatea.
“Propunerea expoziției de față, cu un titlu, recunosc, cam ambiguu, dar care vrea să traseze schematic două tipologii eludate metaforic, identificabile în tehnologia acoperirii cu o substanță a unei suprafețe plane, pictura, pleacă de la un articol scris în revista Matca unde am încercat să arat acele instanțe specifice și autorii relevanți astăzi în mediul amintit. Dacă acolo am identificat mai multe maniere ale artiștilor propuși de a negocia între imaginea despre vs. reprezentarea lumii ca regimuri scopice distincte, ori între noile tehnologii implicate vs. păstrarea unei tradiții picturale specifice în tehnica construirii imaginii, în desfășurarea expozițională de față, neputând a ne baza pe liniaritatea descriptivă a ordinii logocentrice, plecând de la felul în care imaginile funcționează în acea logică a simultaneității dintre formă și conținut, vom încerca să sugerăm aceste moduri opuse prin allestimento-ul expozițional.
Lesne de observat, aceste două maniere se desprind ca evident antagonice: una realistă bazată pe figurație, intimistă și mai mult decât adesea antieroică și înghițită de peisaj sau camere mnemonice, arareori alarmistă într-o tentă postumană; și o alta, de transcriere diagramatică a realității într-un inventar al formatelor și experiențelor posibile de indexat, delimitând un câmp optic care nu reprezintă, ci imaginează lumea într-o pictură camuflată sub o aparentă calitate obiectuală (objecthood), ca să implementăm seminala terminologie a lui Michael Fried.
Pendulul, sau scara despărțitoare a celor două etaje, punctează aerul între o pictură realistă și melancolică, intimistă, cu subiecte mic-urbane ori ale ruralului regăsit după criza sanitară din 2020, în fapt după crizele tot mai recurente, cu un spațiu populat de indivizi solitari, surprinși în acțiuni cu deznodământ adesea ascuns privitorului, inconsistente, absurde & sacadate vitalității, mereu fragile ca materialele calde și perisabile din acel univers; pentru a ajunge, în retard, spre o manieră distinctă, în aspectul dur al suprafețelor create de mașinăriile automatizate, în picturi ca niște logo(s)-uri cognitive, cu un estetism impersonal și detașat de orice gest-urmă.
Primele “rup miocardul”, pe când celelalte subliniază în mod intenționat devalorizarea emoției în fața rațiunii. Întâlnim forme ale reprezentării care îl invită pe privitor să pătrundă în interiorul imaginii, în fereastră ca într-un spațiu reflexiv al unei acalmii mai aproape sau mai departe de o implozie a sinelui, cât și imagini care cer de la privitor a fi acaparate din exterior, adesea prin apelul la surse textuale sau prin aluzii la materialele culturii de consum. Unele se confruntă cu o idee concepută de Leon Battista Alberti în anii 1430, conform căreia un tablou este asemănător unei ferestre, iar suprafața lui trebuie privită ca ceva prin care te uiți dincolo, pe când la celelalte fereastra devine ecran, un mijloc sofisticat de a transmite în imagini idei complexe într-o formă sintetică. La primele, cuadratura este oglinda cu praful depus de pe mobilele casnice alăturate, la celelalte, scut impenetrabil și vitrat care oglindește pentru a reflecta mai apoi.
Realismul pictural al primelor degajă o nostalgie specifică unui profil al Neoromantismului (sau al «romantismului negru», cum a mai fost teoretizat recent în spațiul german), ori al Neoregionalismului, dar oricum, împotriva unei retorici tradiționale a artistului macho tip, ca acel geniu specializat în pictarea unor iluzii optice pe suprafețe întinse. Aceste lucrări sunt destinate unei priviri cu perimetru privat, restrâns la doar câțiva centimetri distanță de ochi. În răspăr, a doua categorie comportă prezența unor structuri rețelistice, abstractizat-structuraliste ca ale formelor permanente de gândire, programatice și (sub)întinse sistemelor lumii, care cer cap de perspectivă și prezența corporală, la fel cum o construcție arhitecturală nu este destinată doar privirii, ci în primul rând experienței simțite în întreg corpul.
În încheiere, un exercițiu general de descoperire a imaginii:
Ține cu policele și indicele ambelor mâini un șervețel ușor din hârtie; strânge-l și desfășoară-l din nou între degete; atinge cu indicele celeilalte mâini suprafața, creând linii șerpuitoare sau ortogonale; creează forme; strânge-l și desfășoară-l din nou, creând noi forme ca decupaje născute în minte; rupe-l pe jumătate, apoi încă o dată, și tot așa, în alte bucățele tot mai mici; observă cum toate devin un alt rectangular, ca un ecran, scut sau o oglindă – contează ce proiectezi. Ține-le pe fiecare din nou între degete, desfășoară și proiectează orice din nou. Acolo este imaginea. Alternând, venerează și distruge imaginea.”
Wild at Heart and Weird on Top
Horațiu Lipot
Vă așteptăm să descoperim împreună acest parcurs, la noul nostru spațiu din Bvd. Unirii 31, bloc A1, scara 1, pe 7 aprilie, începând cu ora 18:00. Expoziția rămâne deschisă publicului până pe 06 iunie 2026.
Recent Comments