Timpul visului și discursul său vizual. Expoziția ,,Dreamtime Australia”, semnată de artista vizuală Ana-Maria Parasca

Cronică de expoziție, autor drd. Petruța-Iulia Luchian

Expoziția „Dreamtime Australia”, semnată de artista vizuală Ana-Maria Parasca, a fost inaugurată pe 20 decembrie 2025 la Centrul Internațional de Artă Contemporană – Baia Turcească din Iași. Evenimentul a fost marcat de intervențiile Dr. Maria Bilasevschi, președinta U.A.P.R. Filiala Iași, și ale Prof. univ. dr. Cristian N. Ungureanu, prorector al U.N.A.G.E., iar prezența Corului de colindători DIGNUS a adus o dimensiune sonoră ritualică, împletind muzica și simbolismul cultural. Expoziția, deschisă până pe 9 ianuarie 2026, oferă vizitatorilor un parcurs contemplativ, invitând la reflecția asupra timpului, memoriei și modurilor prin care acestea se exprimă în formă vizuală.

Pictura Anei-Maria Parasca se configurează ca o explorare atentă a relației dintre imagine, memorie și experiență interioară. Influențele artei aborigene australiene sunt perceptibile, însă nu sunt reproduse ca modele formale, ci integrate într-un limbaj vizual propriu, centrat pe organizarea semnelor și ritmurilor. Punctele, cercurile și liniile nu descriu realitatea, ci structurează spațiul pictural ca pe o hartă simbolică, în care fiecare element își evidențiază prezența prin raporturile construite cu celelalte. Expoziția stabilește legături între pictura rupestră Bradshaw, tradiția ceremonială Papunya Tula și universul mitic al Dreaming-ului, în corespondență cu reflecții contemporane asupra timpului și memoriei. În lucrările Anei-Maria Parasca, locurile, ființele și traseele capătă o valoare spirituală, oglindind observațiile lui W. E. H. Stanner despre caracterul animat al spațiului aborigen, unde semnele funcționează ca purtătoare de durată, apartenență și prezență.

Lucrările Anei-Maria Parasca se desfășoară pe planuri suprapuse și interdependente. În registrul simbolic, punctele, cercurile și liniile evocă locuri sacre, drumuri ancestrale și figuri arhetipale, constituind repere vizuale încărcate de semnificație. Din perspectiva temporală, suprapunerile și ritmurile repetate sugerează simultaneitatea trecutului, prezentului și viitorului, în consonanță cu concepția Dreaming-ului asupra timpului ca flux continuu și generativ. Privitorul este invitat să recunoască raportul dintre experiența personală, memoria colectivă și universul imaginar al artistei. Structurile circulare și seriile ritmice evocă mandalele și estetica X-ray a artei aborigene, evidențiind relațiile invizibile dintre forme și energiile pe care acestea le simbolizează. Într-o formulă contemporană, Ana-Maria Parasca rescrie tradiția picturilor Bradshaw, vechi de zeci de mii de ani, prin stratificări și transparențe care transformă percepția figurilor umane și animaliere. Punctele și liniile funcționează ca instrumente de contemplare, iar nodurile și traseele devin repere ale unei memorii mitice. Influențele Papunya Tula se resimt în modul de organizare a suprafeței picturale, unde simbolurile ceremoniale se convertesc în câmpuri abstracte cu încărcătură expresivă și semnificație amplă. Totodată, pictura Anei-Maria Parasca stabilește un dialog cu reflecțiile filosofice asupra existenței. Legătura dintre ființă și lume, așa cum o formulează Martin Heidegger, se regăsește în modul în care spațiul pictural induce conștientizarea prezenței și a identității. Timpul sacru, conceptualizat de Mircea Eliade, se revelează prin structuri recurente și ritmuri ciclice, în timp ce ideea devenirii, dezvoltată de Gilles Deleuze, se oglindește în transformarea permanentă a semnelor, care nu se fixează niciodată complet. Din perspectiva psihologică, teoria arhetipurilor a lui Jung explică modul în care imaginile activează memoria colectivă, invitând privitorul la o întâlnire cu sensurile ancestrale și universale, transformând pictura într-un spațiu de reflecție și percepție vizuală profundă.

Ansamblul expoziției se prezintă sub forma unui discurs vizual cu structura asemănătoare poeziei, unde imaginea nu servește doar drept ilustrație, ci devine purtătoare de multiple sensuri, echivalente metaforei poetice. Ritmul compozițional, succesiunea și alternanța semnelor înlocuiesc narațiunea lineară, invitând privitorul să parcurgă o experiență a sugestiei, reflecției și meditației. Ecourile literaturii australiene moderne sunt resorbite și transformate într-un limbaj vizual personal: sensibilitatea lui Les Murray față de legătura organică dintre ființă și pământ, preocuparea lui Judith Wright pentru sacralitatea peisajului și reflecțiile lui Bruce Chatwin asupra călătoriei, memoriei și traseelor ancestrale sunt transfigurate prin punct, linie și cerc. Ideea lui Ezra Pound, potrivit căreia imaginile generează semnificație prin organizare și ritm, se reflectă în modul atent de plasare a fiecărui punct, linie și formă, creând tensiuni, repetiții și contrapuncte vizuale. Structurile circulare, traseele radiale și conexiunile dintre semne nu funcționează ca simple ornamente, ci constituie instrumente prin care artista explorează simultaneitatea trecutului, prezentului și viitorului, traducând conceptele aborigene ale Dreaming-ului în termeni vizuali contemporani. Univers, Păzitorul TimpuluișiDrumul Visului devin noduri centrale ale acestei explorări: ele integrează dimensiunea simbolică, temporală și experiențială, construind arhitecturi vizuale în care ritmul și repetarea semnelor stabilesc legături între microcosmos și macrocosmos, între traseele ancestrale și percepția individuală a privitorului. Structurile circulare evocă ordinea cosmică și interdependența tuturor formelor de viață, în timp ce traseele vizuale sugerează deplasări, călătorii și conexiuni mentale, reconfirmând funcția picturii ca hartă simbolică a memoriei, spațiului și timpului.

Paleta cromatică, dominată de tonuri de pământ – roșu, brun, galben, alb și negru – întărește relația dintre pictură și materialitatea lumii. În lucrări precum Respirația Pământului și Implozie, culoarea pare extrasă direct din sol, evocând energia primară a materiei și legătura dintre corp, spațiu și timp. Aceste cromatici nu sunt decorative, ci construiesc o atmosferă care susține experiența contemplativă. În Izvorul Vieții și Copacul Vieții, axele și cercurile sugerează procese de regenerare, creștere și echilibru, plasând privirea într-un orizont al continuității. În Ochiul AtotvăzătorșiȘarpele Curcubeu, utilizarea esteticii X-ray activează o lectură orientată spre profunzimea imaginii, invitând privitorul la o formă de meditație vizuală în care Timpul Visului se manifestă aici și acum, nu doar în registrul mitologic. Expoziția se află în dialog cu direcții ale artei contemporane internaționale, de la gestualismul lui Jackson Pollock la cercetările relației dintre om și natură realizate de Olafur Eliasson și Andy Goldsworthy, precum și la recuperarea semnelor ancestrale în practica unor artiști precum Paddy Bedford sau Brook Andrew. În acest cadru, Ana-Maria Parasca realizează o legătură între memoria arhaică și sensibilitatea vizuală actuală.

„Dreamtime Australia” se conturează ca un discurs vizual în care fiecare punct, linie și cerc concentrează timp, memorie și experiență culturală. Privitorul este atras într-o interacțiune activă cu semnele, care nu reproduc forme istorice, ci le transpun într-o arhitectură vizuală contemporană, unde suprapunerea temporală și ritmurile compoziționale creează un echilibru între permanență și transformare. Structurile circulare și traseele vizuale evocă ordinea și armonia universală, invitând la introspecție și la descifrarea relațiilor dintre trecut, prezent și percepția imediată. Expoziția relevă capacitatea picturii de a transcende reprezentarea, transformând semnul vizual într-o experiență de reflecție și legătură cu memoria și continuitatea culturală.

Susține activitatea Modernism.RO printr-o donație.