Asociația LaPătrat², în parteneriat cu White Cuib, încheie proiectul expozițional „Așa ieși din casă?” cu cea de-a treia și ultima expoziție a seriei, care va fi vernisată miercuri, 3 decembrie, la ora 18:00, în spațiul White Cuib (Str. Roosevelt 2/1, Cluj-Napoca). Proiectul propune o reflecție amplă asupra felului în care vestimentația reprezintă un limbaj vizual ce depășește granițele esteticii.
Intitulată „Așa ieși din casă? 3”, expoziția reunește lucrări ale artiștilor Vlad Brăteanu și Alexandra Mocan și continuă să investigheze felul în care hainele funcționează ca indicatori ai identității, dar și ca instrumente de poziționare socială și politică: „Cum ar trebui să se îmbrace oamenii? Ce alegi să porți pe tine și în tine? Sunt întrebări care țin mai puțin de estetică și mai mult de dimensiunile sociale, politice și morale ale societății. Hainele poartă mesaje, explicite sau subtile. Prin lucrările lor, artiștii propun o radiografie a lumii noastre – așa cum este ea acum sau așa cum ar vrea să fie.”- menționează Alina Andrei, curatoarea expozițiilor.
Publicul este invitat să viziteze expoziția până la 31 decembrie 2025, de luni până sâmbătă, în intervalul 17:00–20:00.
Proiectul „Așa ieși din casă?” aduce laolaltă 14 artiști din România și din străinătate, cu stiluri și practici diferite, și propune un dialog despre corp, imagine, norme și libertate expresivă. Programul extins al proiectului include un atelier dedicat tinerilor, axat pe explorarea artei contemporane prin metode non-formale, precum și tururi ghidate realizate în parteneriat cu ArtCrawl Cluj, oferind publicului ocazia de a se apropia de lucrări și de temele abordate din perspective multiple.
„Așa ieși din casă?” este un proiect al Asociației LaPătrat² în parteneriat cu White Cuib.
Proiect cultural co-finanţat de Administraţia Fondului Cultural Naţional (AFCN). Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.
Proiect realizat cu sprijinul Primăriei şi Consiliului Local Cluj-Napoca.
Argument curatorial
„Femeile care poartă pantaloni sau bărbații care nu se îmbracă suficient de masculin sunt des criticați de reprezentanți ai cultelor religioase. În România, Europa, ieri și azi – secolul XXI. Victimele agresiunilor sexuale încă mai sunt întrebate cum erau îmbrăcate în momentul în care au fost atacate. În România, Europa, ieri și azi – secolul XXI. Se discută mult, de obicei cu conotații negative duse la extrem, despre alegerile vestimentare ale comunității LGBTQ+. În România, Europa, ieri și azi – secolul XXI.
Cum ar trebui să ne îmbrăcăm? Hainele au în primul rând rol utilitar. Toți știm asta. Ne acoperim corpurile să ne protejăm de frig, de ploaie, sau de soare, dar textilele pe care le punem pe noi pot fi și o declarație cu rol de apartenență socială, politică ori religioasă. Ce vrei să porți pe tine şi în tine? Întrebări care au prea puțin de-a face cu partea estetică a modei. În cartea „Mitologii” (1957), Roland Barthes explorează modul în care elementele din cotidian, inclusiv hainele, funcționează ca un sistem de semne, un limbaj social. Hainele nu reflectă doar preferințele estetice personale, ci mai ales ierarhii și constrângeri sociale și religioase. Să ne imaginăm cum ar fi sunat Vechiul Testament fără scena cu Adam și Eva care s-au acoperit cu frunze de smochin, după ce au mâncat din Pomul Cunoașterii, acoperire legată de rușine și conștiința propriei vulnerabilități.
Să nu uităm că (unii) politicienii români poartă (uneori) ii pentru a câștiga un anumit segment de electorat. Alți politicieni poartă haine costisitoare, făcute în alte țări, în același timp având discursuri naționaliste, suveraniste. Cu ceva timp în urmă, președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, a fost întrebat la Casa Albǎ de ce nu poartă costum la întâlnirile cu oficialii americani. Ținuta sa (bluză, pantaloni camuflaj și bocanci) a fost interpretată ca fiind “lipsită de respect față de poporul american”. Răspunsul lui Zelenski: “Voi purta un costum după terminarea acestui război”. În SUA, dacă vezi trecători pe stradă purtând șepci roșii cu inscripția „Make America Great Again” știi imediat cu cine au votat și de ce. În urmă cu câțiva ani, președintele Franței, Emmanuel Macron, a afirmat că „cel mai bun mod de a-ți permite un costum este să lucrezi”, într-un context în care se vorbea despre sărăcie. Prin urmare, hainele reflectă (și) apartenența la clasă și la roluri sociale.
Prin proiectul “Aşa ieşi din casă?” (întrebare tipică auzită de noi toți de la părinți, în copilărie şi adolescență), mai mulți artiști, din generații diferite, vor arăta prin lucrările lor câteva din bucățile de puzzle de care pomeneam mai înainte. În trei expoziții de grup se va face o mică radiografie a societății noastre. Aşa cum e ea acum sau cum ar vrea să fie. Ne va pune față în față cu dileme morale şi ne va provoca să ne întrebăm ce vrem în fond de la viață şi de la semenii noștri. Lucrările vor fi declarații asumate despre cum văd artiștii lumea, în bine sau în rău. Vor fi semnale de alarmă sau mici incursiuni personale în intimitatea fiecăruia. Vizitatorii expozițiilor vor fi invitați la rândul lor să se exteriorizeze, să aibă un statement vestimentar relevant pentru ce consideră că e important pentru ei şi / sau pentru societatea noastră.
În cea de-a treia expoziție din serie vor expune artiștii: Vlad Brăteanu și Alexandra Mocan.” – Alina Andrei, curatoarea expozițiilor
Biografiile artiștilor „Așa ieși din casă? 3”
Vlad Brăteanu, născut în Bacău, în fosta Republică Socialistă România (RSR) în 1986, trăiește și lucrează în prezent la Berlin, Germania. Navigarea granițelor dintre spațiile publice și private și găsirea unor semnificanți ai (in)vizibilității se traduc în lucrări care ridică întrebări despre precaritate, fragilitate și stabilitate în societățile neoliberale. Condițiile de lucru din domeniul artei reprezintă o temă recurentă în practica sa. Vlad lucrează adesea în spațiul public, într-o manieră ad hoc, receptivă, prin lentila acupuncturii urbane, cu scopul de a iniția un dialog și de a pune sub semnul întrebării tensiunile invizibile încorporate într-un loc. Sunetul/inducțiile hipnotice, obiectele găsite și intervențiile publice care folosesc semiotica ludică a imaginii se regăsesc în practica sa actuală.
Alexandra Mocan (n. 1991) este artistă vizuală, curatoare și una din co-fondatorii MATCA artspace, un spațiu artist-run inițiat în 2017 în Cluj-Napoca. A absolvit masterul în pictură în 2015, iar practica sa recentă include expoziții în diverse spații, majoritatea artist-run/alternative: Palatul Ștefania, White Cuib, U10, Zina Project Space, Heerz Tooya, 5533, Przyszła Niedoszła, MATCA artspace, Apartamentul Deschis, Indecis Artist Run Space, MAGMA Contemporary, Cazul 101, Atelier 4, și altele. Pe lângă practica sa în artele vizuale, a fost implicată de-a lungul timpului în inițiative axate pe cinema și muzică electronică, adresate publicului alternativ. Este una din inițiatorii și co-curatorii Rubik, un proiect menit să ofere spațiu inițiativelor afectate de expansiunea pieței imobiliare. Recent a lansat Rezidențe în mișcare, un proiect curatorial care oferă artiștilor din România contexte de cercetare și deplasare în afara țării. În practica sa curatorială, este interesată de relația dintre artă și spațiul în care aceasta se manifestă, fiind conectată și interesată de scena emergentă și de condițiile în care artiștii consacrați reușesc să își mențină activitatea.
Alexandra își desfășoară practica de atelier la Unirea Studios – o clădire din zona industrială (recent gentrificată a orașului) care găzduiește mai multe ateliere de artiști.
***
Pentru a fi la curent cu ultimele noutăți ne puteți urmări pe:
Facebook: facebook.com/asociatialapatrat și facebook.com/whitecuib
Instagram: instagram.com/asociatialapatrat/ și instagram.com/whitecuib/
Recent Comments