Cea mai mare grămadă de vase murdare din lume ajunge în această toamnă la New York, ca lucrare de artă conceptuală și, totodată, ca apel la empatie în relațiile de cuplu. Noua sculptură constituie punctul central al expoziției personale a artistei Ioana Aron (n. 1994), curatoriată de Sáng Huynh, fondatoarea The Art Vacancy, organizație artistică cu sedii la Paris și New York.
Expoziția, intitulată Our Dirty Dishes: Echoes of the Everyday, se deschide în perioada 4–6 septembrie la Satellite Gallery, pe 279 Broome Street. Sculptura centrală, de 2,5 metri, este realizată în colaborare cu aplicația pentru cupluri Paired care a finanțat proiectul, precum și cu sprijinul Institutului Cultural Român din New York, și a fost creată din sute de vase colectate de la familii newyorkeze, conturând un fel de „arhitectură domestică”. Instalația explorează teme precum reziduul emoțional, încărcătura mentală și tensiunile domestice.
„Este o instalație sculpturală monumentală — un munte haotic de farfurii, oale și ustensile care întruchipează reziduuri emoționale acumulate. Se revarsă în sus și în afară — stratificată, precară și copleșitor de tăcută”, spune curatoarea Sáng Huynh.
După cum ne-a obișnuit artista Ioana Aron, lucrarea are ca punct de plecare un moment sensibil personal, reprezentând o altă pagină din jurnalul acesteia:
„Această sculptură este un autoportret al treburilor care nu se termină niciodată, al responsabilităților pe care le port și care, adesea, simt cum se îngrămădesc asemenea vaselor murdare din chiuvetă, apăsându-mi pe spate și pe frunte, încercând să mă copleșească. Lucrarea s-a născut dintr-un gest aparent simplu, dar pe care l-am simțit ca pe un cadou: cineva a preluat pentru o clipă ceea ce de obicei mă apasă, în timp ce veghea asupra copilului meu. Atunci am înțeles cât de multă greutate invizibilă duceam și am descoperit o altă față a iubirii: prezența, înțelegerea și disponibilitatea de a împărți sarcinile și poverile. Această conștientizare am așezat-o în sculptură. Grămada de vase devine cicatrice și ofrandă: urme ale epuizării, dar și scrisori de iubire. Este, la rândul ei, un dar — și o invitație la reflecție.”
pentru ca și propriile nevoi să-și găsească locul. Această conștientizare am așezat-o în sculptură. Grămada de vase devine deopotrivă cicatrice și ofrandă: urme ale epuizării, dar și scrisori de iubire. Este, la rândul ei, un dar — oferit oamenilor — și o invitație la reflecție: de a recunoaște greutățile invizibile pe care fiecare le poartă și de a imagina iubirea nu ca tăcere, ci ca dialog menit să descâlcească cu răbdare alături de tine ceața lucrurilor care se adună.”
Instalația este completată de o componentă sonoră imersivă, cu mărturisiri anonime ale cuplurilor, care dau voce tensiunilor nevăzute din viața domestică. Creând această instalație ca pe o a doua etapă a anetriorului său proiect ”Our Dirty Bedroom” (Atelierele Scânteia, 2023), Ioana Aron aduce în față acest morman de vase nespălate invitând către o reconsiderare asupra a ceea ce este de fapt dragostea și mărturisind cât de valoros este atunci când cineva este acolo ca să asculte cu adevărat nevoile tale, ”oricât de puțin sexi sunt acelea”.
Date recente arată că:
- 65% dintre cupluri declară că certurile legate de treburi casnice le afectează viața sexuală;
- 33% au lăsat vasele nespălate intenționat, ca semn de nemulțumire;
- unul din cinci parteneri a luat în calcul despărțirea din cauza acestor conflicte.
Recent Comments