EXPOZIȚIE IOAN IACOB
28 mai – 20 unie 2025
Curator: RALUCA BALOIU
Galleria 28
str. Constantin Brâncoveanu nr. 28, Timișoara
Expoziția “NOTE pentru un IMPROMPTU PICTURAL” semnată de Ioan Iacob este configurată ca o meditație vizuală asupra ideii de prag — un teritoriu de trecere, unde realul se estompează și devine sugestie. În acest cadru conceptual, fereastra, motiv recurent în lucrările sale recente, transcende rolul decorativ și se constituie într-un instrument de reflecție — o deschidere metafizică între lumi, între privire și obiectul contemplat, între material și imaterial.
În centrul acestei geometrii poetice se află o nuanță inconfundabilă: albastrul Ioan Iacob. Asemănător cu celebrul International Klein Blue al lui Yves Klein, acest pigment devine semnătura vizuală a artistului, o prezență constantă care leagă și transfigurează temele sale favorite: camere încărcate de tăcere, figuri introspective, draperii grele, candelabre diafane, infante enigmatice, obiecte uitate, oglinzi, autoportrete și valize ca martori discreți ai trecerii. Acest albastru nu este doar un accent cromatic, ci o substanță care coagulează întreaga viziune într-o linie coerentă și profund personală.
Demersul artistic al lui Ioan Iacob se inserează cu subtilitate într-o genealogie vizuală care își are rădăcinile în pictura clasică europeană. Lucrările sale evocă momentele decisive din istoria artei în care oglinda și fereastra au fost utilizate pentru a crea rețele sofisticate de semnificații și perspective suprapuse. Infantele reflectate și portretele cu oglinzi din pictura sa amintesc de Las Meninas al lui Velázquez, unde prezența regală e sugerată printr-o absență reflectată, în timp ce interioarele traversate de lumină și privite prin deschideri aduc în memorie subtilitatea compozițională a lui Vermeer din Alegoria picturii. Dacă la maestrul din Delft oglinda clarifică relația dintre creator și subiect, la Ioan Iacob, fereastra ambiguizează poetic, dislocând granițele dintre real și imaginar. Iar acolo unde van Eyck, în Portretul soților Arnolfini, extinde spațiul fizic prin reflexie, Iacob construiește o topografie a reveriei – o hartă mentală pictată în tonuri de memorie. În toate acestea, fereastra nu este doar un element compozițional, ci devine un liant filosofic între vizibil și invizibil, între aparență și esență, între imagine și absență.
Această alchimie vizuală se transformă într-o formă de rezistență artistică în contextul contemporan, dominat de proliferarea imaginilor și de câmpuri de reflecție – fotografii, ecrane, fluxuri digitale. Dacă odinioară pictura era o oglindă a naturii, astăzi ea se confruntă cu o realitate fragmentată, în care imaginile se reflectă unele în altele până la dizolvarea sensului. În acest peisaj vizual saturat, Ioan Iacob revine deliberat la reflecția clasică, tratând-o ca pe un act de clarificare și orientare. Arta sa propune o privire încetinită, introspectivă, în contrast cu ritmul accelerat al vizualității contemporane. Este un gest de contemplare profundă, o invitație de a pătrunde dincolo de aparențe, într-un moment istoric în care privirea riscă să devină o simplă reacție reflexă.
Această sensibilitate este amplificată de condiția biografică a artistului — un traseu între culturi și spații mentale. Aici, apropierea de Rainer Maria Rilke nu este întâmplătoare: ambii creatori își clădesc universul dintr-o poziție de interstițiu, în care distanța nu este pierdere, ci câștig de perspectivă. Rilke scria din marginea unui idiom, locuind între limba maternă și cea adoptivă, între apartenență și exil. Ioan Iacob, asemenea lui, transformă această poziție liminală într-o sursă de claritate și profunzime, într-un teritoriu fertil pentru reflecție artistică.
Astfel, fereastra devine mai mult decât o temă: devine o emblemă a modului în care artistul locuiește pictura — la intersecția dintre prezență și absență, dintre interioritate și expunere. Este o fereastră care privește în afară, dar se reflectă înăuntru. O fereastră deschisă, dar niciodată abandonată.
Titlul expoziției — “NOTE pentru un IMPROMPTU PICTURAL” — adaugă un strat de interpretare suplimentar. Termenul „impromptu”, provenit din lexicul muzical, evocă ideea de improvizație rafinată, de libertate atent reglată. În această cheie, lucrările lui Ioan Iacob pot fi citite ca partituri vizuale, în care spontaneitatea gestului ascunde o arhitectură interioară riguroasă. Ele nu oferă răspunsuri, ci propun deschideri — invitații la relectura tăcută a identității, a memoriei și a modului în care percepem lumea din jur.
Și, poate cel mai important, ne reamintesc un adevăr esențial: asemenea „ferestrei deschise” a lui Leon Battista Alberti, prin care pictura ar trebui să ne permită să contemplăm lumea, și noi, privitorii de astăzi, continuăm să vedem realitatea tot printr-o fereastră — una interioară, fragilă, mereu filtrată de memorie, sensibilitate și timp.
(Extras din textul curatorial de Raluca Băloiu)
Expoziția „NOTE pentru un IMPROMPTU PICTURAL”, poate fi vizitată în perioada 28 mai– 20 unie 2025 , la Galleria 28 din Timișoara, de luni până sâmbătă, la Galleria 28, str. Constantin Brâncoveanu nr. 28, Timișoara. Programarea pentru vizitare se face la numărul de telefon 0040(0)722 503 028 sau pe e-mail: [email protected]
Despre artist
Ioan Iacob trăiește și activează în Düsseldorf. Născut în 1954 în Biertan (jud. Sibiu), artistul se stabilește în 1975 la Düsseldorf (Germania) unde studiază la Academia de Arte sub îndrumarea profesorului Gotthard Graubner, unul dintre cei mai mari coloriști de abstract ai artei recente. Experiența culorii o asimilează de la cel care l-a învățat că o compoziție trebuie să fie “diafană, eterică și în final rotundă”. Mai târziu, în Madrid, după ce vede pe viu pictura lui Diego Velázquez, devine un adevărat precursor modern al acestuia.
De-a lungul carierei sale, Ioan Iacob a primit burse prestigioase și a expus în numeroase țări precum Germania, Olanda, Belgia, Statele Unite, Grecia și Israel. În România, după prima sa personală din 2006 de la Galeria Anticariat Curtea Veche din București, au urmat expoziții în cele mai însemnate centre culturale ale țării. Lucrările sale se regăsesc în colecții private din Berlin, Düsseldorf, Bruxelles, precum și în muzeele de artă din cele două patrii ale sale, Germania și România, fiind recunoscut ca unul dintre cei mai apreciați artiști români din diaspora.
Despre curator
Raluca Băloiu este manager cultural, curator și istoric de artă, trăiește și activează în București. A absolvit cursurile Facultății de Istoria și Teoria Artei, Universitatea de Arte București (licență și masterat). Este membru al Asociației Internaționale a Criticilor de Artă (AICA) și membru al secției de Critică de la Uniunea Artiștilor Plastici din România (UAP). Are o vastă experiență în managementul și implementarea expozițiilor la târguri de artă internaționale, printre care Volta (Basel, Elveția), Art Market Budapesta (Ungaria), Viennacontemporary (Austria) și Contemporary Art Ruhr (Germania). A realizat cercetări și a scris texte pentru Galeria Plan B pentru participarea la Vienna Biennale (2015) și Art Basel (2016).
Recent Comments