Lansarea volumelor „Lucrări la zid” și „Evadare lentă” la Muzeul Municipiului București
Evenimentul de lansare a celor două volume de istorie orală, „Lucrări la zid – Viață de artist plastic în comunism și după…” și „Evadare lentă: Din marea istorie mică – convorbiri”, s-a desfășurat la Muzeul Municipiului București – Palatul Suțu, într-o atmosferă relaxată și deschisă către public.
Participanți și format
Discuția a fost moderată de coordonatorul principal al volumelor, sociologul Zoltán Rostás, care a deschis evenimentul, explicând contextul apariției celor două cărți. La masa dezbaterii s-au aflat cercetătoarea Irina Munteanu (fostă studentă a profesorului Rostás și co-coordonatoare a volumului „Evadare lentă”), istoricul de artă Cosmin Nasui (care a semnat postfața volumului „Lucrări la zid”) și istoricul Cristian Vasile, specialist în perioada comunistă.
Prezentarea volumelor
Profesorul Rostás a introdus cele două volume ca având aceeași metodologie, cea a istoriei orale, dar tematici diferite:
- „Evadare lentă: Din marea istorie mică – convorbiri” – volum care conține interviuri realizate de studenți cu persoane fără educație formală extinsă (cu 4-7 clase), care nu apar în istoria oficială. Titlul face referire la conceptul de „mare istorie mică”, inspirat de istoricul Iorga, care se referea la însemnările aparent nesemnificative ale oamenilor obișnuiți, din care se poate reconstitui o altă istorie.
- „Lucrări la zid – Viață de artist plastic în comunism și după…” – un volum amplu, care conține interviuri cu 48 de artiști plastici și istorici de artă, născuți aproximativ între 1931-1965, care au activat în perioada comunistă și post-comunistă.
Metoda de cercetare
Profesorul Rostás a explicat că interviurile au fost realizate de studenții săi, sub îndrumarea sa, ca parte a activității de la facultate. El a menționat că a considerat această practică esențială pentru formarea studenților, criticând faptul că de obicei, lucrările de seminar sunt considerate simple formalități. Interviurile cu artiștii plastici au fost realizate în 2014, iar cele cu persoanele cu educație formală limitată în anii anteriori.
Irina Munteanu, care a fost studentă a profesorului Rostás și ulterior a colaborat la editarea volumului „Evadare lentă”, a menționat că această experiență i-a permis să se reconecteze cu jurnalismul, domeniu pe care l-a părăsit între timp, devenind redactor de cărți de matematică. Ea a subliniat valoarea poveștilor captivante din carte, care au emoționat-o profund.
Conținutul discuțiilor
Discuția s-a centrat în mare parte pe volumul „Lucrări la zid”, fiind analizat din multiple perspective:
Cosmin Nasui a evidențiat valoarea sociologică a volumului, care completează opera profesorului Rostás de cartografiere a meseriilor și statutului lor social în diferite perioade istorice. El a menționat că interviurile oferă informații prețioase despre traiectoria artiștilor, de la descoperirea talentului, educația de specialitate, intrarea în Uniunea Artiștilor Plastici, până la adaptarea la perioada post-comunistă. Nasui a remarcat paradoxul nostalgiei multor artiști față de perioada comunistă, explicând că, deși sistemul era restrictiv, oferea un statut social și un sprijin instituțional pe care în mare parte l-au pierdut după 1989.
Cristian Vasile a abordat subiectul dintr-o perspectivă istorică, subliniind importanța volumelor pentru completarea istoriei oficiale cu vocile oamenilor obișnuiți. El a remarcat însă că perioada cea mai dură a realismului socialist (1947-1953) nu este foarte bine acoperită în volume, deoarece artiștii intervievați erau prea tineri în acea perioadă. De asemenea, a problematizat conceptul de „rezistență prin cultură/artă”, comparând interpretarea românească a acestui concept cu cea din alte țări din blocul socialist, în special Polonia, unde acest termen implica o opoziție mai activă față de regim.
Irina Munteanu a vorbit despre cum redactarea cărții “Evadare lentă” i-a oferit șansa de a se reconecta cu jurnalismul, profesie pe care o părăsise pentru a deveni redactor de cărți de matematică. Ea a exprimat admirație față de studenții care au realizat interviurile cu oameni având educație formală limitată, dar cu povești de viață extraordinare. Ca cititoare, a fost profund emoționată de aceste relatări autentice, descriindu-le ca fiind povești fascinante care au făcut-o să râdă și să plângă, recomandând publicului să citească volumul ca pe un roman captivant.
Profesorul Rostás a clarificat că scopul volumelor nu a fost să ofere o istorie completă sau perfect exactă, ci să furnizeze documente de istorie orală care să surprindă calitatea vieții, mentalitățile și strategiile de viață ale oamenilor, aspecte care nu se regăsesc în documentele oficiale.
Atmosfera și interacțiunea
Dezbaterea a fost una substanțială, ridicând probleme complexe legate de istoria recentă a României, de memoria colectivă și individuală, și de rolul artiștilor în societate, atât în perioada comunistă, cât și după.
Recent Comments