Interviu cu Petrișor Militaru, istoric și critic literar
Gazdă: Cosmin Nasui, istoric de artă
Interviul începe cu o discuție despre perspectiva istorică asupra suprarealismului din România la o sută de ani distanță, focalizându-se inițial asupra figurii lui Virgil Teodorescu.
Petrișor Militaru evidențiază că această figură a fost adesea marginalizată în istoria literară din cauza implicării sale în regimul comunist ca președinte al Uniunii Scriitorilor. Cu toate acestea, Militaru subliniază că opera poetică suprarealistă a lui Teodorescu este substanțială și valoroasă, identificând în ea elemente gotice care nu au fost anterior analizate în critica literară românească.
Discuția se extinde apoi către perioada de maximă sincronizare a suprarealismului românesc cu cel francez, între 1941-1947. Acest moment este marcat simbolic de declarația lui André Breton că „suprarealismul s-a mutat la București”. Militaru consideră acest interval ca fiind punctul de vârf al sincronismului în literatura română, conform conceptului lovinescian. Grupul suprarealist român din această perioadă includea personalități precum Gellu Naum, Gherasim Luca, Paul Păun, D. Trost și Virgil Teodorescu, fiecare aducând contribuții distincte la mișcare. Un aspect important al discuției se concentrează asupra complexității relațiilor dintre membrii grupului.
Militaru descrie două tendințe majore în suprarealismul românesc: una „solară”, reprezentată de Gellu Naum, orientată spre lumină și împlinire prin Eros (exemplificată în romanul „Zenobia”), și alta „lunară”, întrupată de Gherasim Luca, caracterizată printr-o abordare mai întunecată și introspectivă. Aceste tendințe au creat tensiuni creative în interiorul grupului. Interviul explorează și rolul lui Virgil Teodorescu în susținerea tinerei generații de scriitori prin revista „Cutezătorii”. Aici, el a oferit spațiu de publicare unor autori care au devenit ulterior figuri importante ale literaturii române, precum Matei Vișniec și Ion Mureșan. Această activitate editorială demonstrează latura sa de mentor și susținător al noilor talente, mai puțin cunoscută publicului. În ceea ce privește contextul istoric mai larg, discuția abordează relația complexă dintre avangardiști și instituțiile vremii.
Cosmin Nasui aduce perspectiva istoriei artei, subliniind că, contrar percepției comune, mulți avangardiști nu erau în conflict direct cu instituțiile artistice ale vremii, multe dintre expozițiile lor având loc în spații precum Sindicatul Artelor Frumoase. Un aspect fascinant al discuției se referă la dimensiunea ocultă și magică a suprarealismului românesc.
Militaru evidențiază prezența elementelor magice și oculte în operele lui Victor Brauner și Gherasim Luca, subliniind că acestea nu erau simple împrumuturi, ci transformări creative ale simbolisticii oculte în limbaj artistic original.
Interviul se încheie cu o reflecție ironică asupra modului în care suprarealismul, care se dorea o mișcare permanentă de revoluție și refuz al istoricizării, a ajuns să fie celebrat în marile muzee și studiat academic, exemplificat prin expoziția de la Centrul Pompidou și prin publicarea textelor avangardiste la Editura Academiei Române.
///
Materialul video face parte din proiectul editorial „Suprarealism 100: o călătorie prin Avangarda din România”. Publicaţie culturală finanţată cu sprijinul Ministerului Culturii
Mai multe aici
Recent Comments