Gabriel Marian
The map is/not the territory
IAGA Contemporary Art
Strada Cloşca n. 9-11, Cluj-Napoca, Romania
De joi, 2 Februarie până marţi, 28 Februarie 2023.
Vernisaj
Joi 2 Februarie 2023, la ora 18:00
O expoziţie realizată de IAGA Contemporary Art
Curator Camilla Remondina
Expoziţia va putea fi vizitată de marţi până sâmbătă, de la ora 14:00 până la ora 18:00.
Intrarea la expoziţie este gratuită.
Pentru mai multe informaţii, datele noastre de contract sunt:
Site: www.iagacontemporaryart.com
Email: [email protected]
Tel: +40 724059844
FB: @iagacontemporaryart
IG: @iagacontemporaryart
IAGA Contemporary Art este încântată să prezinte a doua expoziţie personală a lui Gabriel Marian în spaţiile Galeriei, cu titlul The map is/not the territory.
Proiectul expozițional constă în principal din lucrări inedite din seria Written portraits, concepute special pentru această ocazie într-o tehnică pe care artistul o explorează de mai mulți ani, cea a markerelor cu vopsea acrilică. Portretele prezentate sunt instrumentul pe care Marian îl folosește pentru a participa constructiv la dezbaterea actuală privitoare la consecințele colonizării și a încercărilor de decolonizare, și, mai ales din punct de vedere cultural (să ne amintim că „harta este/nu este teritoriul”), referindu-se la concepte precum pământ și teritoriu, deteritorializare și reteritorializare elaborate de francezii Gilles Deleuze şi Félix Guattari. Conform artistului, de altfel, aceste hărți nu cuprind doar teritoriul ci și cultura, tradițiile, persoanele care îl caracterizează: sunt simbolul unui popor.
Acest interes deosebit al artistului pentru fenomenul pierderii identității, cauzată de colonialism, derivă și din istoria Țării sale: timp de secole România a fost ocupată de diverse imperii, printre cele mai durabile și de impact fiind cel roman, otoman și rus.
Chiar și astăzi, România este centrul unor astfel de dezbateri care privesc atât statutul Transilvaniei, anterior regiune independentă, cât și fenomenul mai recent definit ca o autocolonizare, adică tendința poporului de a prelua tot mai mult modelul Țărilor din Uniunea Europeană.
Condus de aceste idei, artistul încearcă să deconstruiască privirea colonială a artei europene, ceea ce Deleuze și Guattari ar defini prin termenul de teritorializare, care în trecut impunea, într-o perspectivă eurocentrică, canoane de frumusețe formalizate în baza proporțiilor corpului omului caucazian, excluzând toate acele fizionomii „exotice” care nu erau conforme standardelor. Prin portretele sale, Marian pune la îndoială ponderea acestei „tradiții” culturale – fără, însă, a anula istoria artei, deoarece anularea culturii nu generează o discuție, ci furie – și explorează, precum un turist respectuos, peisajul acestor chipuri diferite, studiind diferitele trăsături somatice.
Alegerea subiectelor este dictată de fascinațiile artistului, unele pot fi personaje istorice care îl inspiră, altele sunt chipuri găsite ocazional pe internet, care îl impresionează datorită proporțiilor și fizionomiilor, uneori fiind considerate de acesta „renascentiste” (cum ar fi Primavera MMXXI).
Marea capacitate a artistului este aceea de a duce aceste chipuri în afara liniei temporale, oferind nemurirea chiar și persoanelor anonime și marginalizate, dar și omagiind personalități precum Gayatri Chakravorty Spivak (The body as such).
În ceea ce privește textele citate în operele sale, Marian se dovedește a fi un artist de mare cultură; inspirat de o pluralitate de interese, el variază între literatură, poezie, filozofie și muzică, precum și între discipline artistice, fără teama de a juxtapune în această serie – aproape în întregime inedită – poetele japoneze ale secolului al XVIII-lea (Fukuda Chiko-ni pentru lucrarea
Peonies), autori consacrați din secolele al XIX-lea și al XX-lea, precum Emily Dickinson (pentru Spectral smile și Electric spring) și Dylan Thomas (pentru Wasted Energy și Rage against the diying of the light), activiști pentru drepturile populațiilor afro-americane (cum ar fi Maya Angelou pentru God is a woman too) și cântăreți (cum ar fi Endre Norvik pentru Storm) din vremurile noastre.
Scrisul, coprotagonist al operei, alături de semnul pictural pentru a contura chipul, întărește mesajul care se vrea transmis, prin aceasta putându-se evidenția temele cheie ale cercetării artistului: unele cu caracter universal precum binomul viață-moarte și relația om-natură și altele legate de dezbateri mai actuale precum discriminarea de rasă, gen, religie și orientare sexuală precum și urmările colonialismului.
Pentru a încuraja meditația asupra condițiilor populațiilor discriminate de viziunea occidentală, fie că sunt afro-americane, asiatice sau sud-americane, artistul se folosește de ideile activiștilor implicați personal în aceste lupte, un exemplu este Márcia Kambeba – menționată în operele Silent warrior, Native dream și Native spirit.
Scriitorii aleși de artist sunt și purtători de cuvânt ai problemelor interne occidentale precum Margaret Atwood (pentru operele Autumn is/not și The moment), care își exprimă preocuparea pentru degradarea neîncetată a civilizației de astăzi și a politicii acesteia (intelectuala se numără printre autorii citați de Marian și cu privire la feminism, alături de Virginia Woolf), și Walt Whitman, promotor al democrației și libertății individuale (pentru lucrarea Newton’s prism care, prin prisma culorile sale, ia numele, tocmai, de la curcubeul descoperit de Newton prin lumină).
Mai mult, după cum s-a menționat anterior, artistul se lasă influențat de ceea ce aude – ca în cazul Storm și Final bow – dar și citind studii recente privind cariera sa în lumea artei contemporane, astfel în opera Blue career artistul își arată preocuparea și tristețea – alegerea culorii în sine îi identifică sentimentul – pentru viitorul artiștilor.
Un alt aspect fundamental în operele lui Marian este linia, și în consecință gestul din care acesta ia viață, din acest motiv nu toate lucrările au paragrafe de text. De fapt, unele dintre acestea se concentrează prin frumusețea liniei în sine și construcția acesteia, încercând uneori să elibereze mâna de voința minții, conform practicii zen, care trasează mai mult sau mai puțin conștient curbe topografice pe fețele grifonate ale subiecților săi (de exemplu New territory și Smile in the dark), alteori creând rațional linii cu forme mai geometrice care amintesc de vechile hărți de navigație (Native spirit).
Un alt artist care îl inspiră pe Marian este Magritte pentru felul în care se joacă cu cuvintele și imaginile atât atunci când una integrează și completează mesajul celeilalte, cât și când cele două forme servesc la întărirea reciprocă fără a crea semnificații ulterioare; chiar titlul expoziției este un omagiu adus lucrării La Trahison des images a pictorului francez unde pipa reprezentată este și nu este obiectul în cauză.
IAGA Contemporary Art
Galeria IAGA Contemporary Art a fost înfiinţată în 2014, la Cluj-Napoca, România, în regiunea Transilvaniei, de Alberto
Perobelli, antreprenor şi colecționar de artă modernă și contemporană: pornind de la achiziţionarea operelor marilor
maeştri ai perioadei postbelice italiane după al doilea război mondial, prin activitatea sa în România, a început să
aprofundeze cercetările şi limbajele tinerilor artişti locali şi a fondat proiectul unei galerii care să dea glas operelor
acestora, într-un dialog atent şi original cu artişti din alte ţări est europene, fără să uite de tinerii italieni şi de cei de vârstă
mijlocie.
Din 2014 până în prezent, rezultatul este o activitate intensă a galeriei, coordonată de Rosalba di Pierro, Managerul
Galeriei, găzduind şase expoziții pe an şi cu o participare activă la târgurile de artă din ţările din nord-estul Europei, cu o
prezenţă atentă şi la târgurile italiene.
Gabriel Marian
Gabriel Marian locuiește și lucrează în Cluj-Napoca şi este artist şi curator. Artistul a obținut masteratul în Arte vizuale la
Universitatea de Artă și Design din Cluj-Napoca în 2011 și în 2022 a obținut un doctorat în arte la aceeași universitate.
Lucrările sale fac parte din Benetton art collection -Romanian artists, prezentată în Italia în 2014 (expoziție însoțită de
publicarea catalogului dedicat).
Printre expozițiile la care a participat, regăsim expoziție Mostra collettiva d’arte contemporanea (Expoziție colectivă de
artă contemporană, Torino, Palazzo Birago di Vische (2015), Art Safari, Bucureşti (2015), V.I.C. art show la Paris (Atelier
Z, 2013), şi la Muzeul de Artă din Cluj (2008, 2020), de asemenea a expus în Salon des Dépendants, o expoziție
colectivă la Fundația Statelor Unite, Paris (2004).
În plus, a expus în expoziții personale la Cluj (la Fabrica de Pensule, IAGA Contemporary Art și alte galerii) și la Paris
(galeria Harriet Woolley) și a participat la o serie de proiecte grafice organizate de Centrul Cultural German și Clubul
Comics din Cluj.
Gabriel Marian a publicat o serie de articole de Istoria artei în “Dilema veche” și “Echinox” (2001-2005). Lucrările sale fac
parte din diverse colecții private în Europa și Statele Unite.
Camilla Remondina
Născută în 1995, Camilla Remondina este o curator care acordă o atenție deosebită publicului mediu. Proiectele sale
vizează, de altfel, să facă publicul să se simtă în largul său în muzee, scoțându-le din casa lor convențională pentru a le
aduce mai aproape de viata de zi cu zi, pentru a realiza acest lucru, interesul său este îndreptat spre instalații imersive
și/sau multisenzoriale capabile să implice.
În 2018 a înfiinţat grupul curatorial ACME Art Lab.
Experiențele curatoriale recente includ: Transient, expoziție personală de Antonio Saccabarozzi, Spazio contemporanea,
Brescia (2019), parte a circuitului „Meccaniche della Meraviglia 13”, eveniment activ pe teritoriul Brescia pentru
treisprezece ediții care vizează îmbunătățirea spațiilor de obicei închise publicului.
Camilla a absolvit cursurile de Didactică a artei pentru muzee și este specialist în Comunicare și Didactică a artei la
Accademia di Belle Arti SantaGiulia din Brescia.
Recent Comments