Expoziție retrospectivă de pictură Eugeniu Albu @ Muzeul de Artă Constanţa

Muzeul de Artă Constanţa vă invită sâmbătă, 9 iulie 2022, ora 15.00, la vernisajul expoziției retrospective de pictură a artistului Eugeniu Albu. În deschiderea expoziției va vorbi criticul de artă Geta Deleanu, invitata artistului.

„Domnul Eugeniu Albu face parte dintr-o generație care a parcurs realismul so-cialist având altă meserie decât cea de pictor.

Acest lucru l-a ferit de compromisuri cu ideologia unei estetici programatice pe care marii noștri artiști au știut s-o eludeze găsind forme de expresie plastică originale și găsind soluții ingenioase de supraviețuire artistică.

Lecțiile de pictură primite în tinerețe de la pictorul Gheorghe I.Anghel au fost decisiv-formative menite să se suprapună pe un talent care s-a dezvoltat în surdină în timpul meseriei de inginer în domeniul structurilor de rezistență din cadrul unor institute de cercetări din București și Constanța. Masterul în artă obținut mai târziu la Universitatea din Constanța sub îndrumarea Doamnei lector univ.dr.Lelia Rus Pârvan și a Domnului conf.univ.dr.Marius Skolka a rotunjit acolada făcută de artist, plasându-l în rândul pictorilor dobrogeni de marcă.

Retrospectiva de față cuprinde lucrări organizate pe serii sau cicluri tematice dis-tincte după cum remarc în catalogul-album al expoziției. Acestea sunt grupate după cum urmează: Grafică-schițe și crochiuri, Structuri portuare, Vibrații cos-mice, Marine, Constanța peninsulară, Imagini rurale, Arabescuri vegetale, Cas-cada, Peisaje dobrogene și studii în ulei, cărbune, tempera.

Spațiul exterior al picturilor ca reflexie a spațiului interior al artistului sădit și format în sentimentul infinit al mării, al Dunării și al peisajului miraculos și fas-cinant al Dobrogei natale, este realizat în consonanță cu acesta.

Ocupat de esențele formelor și culorilor mării, portului, caselor, dealurilor și văilor iubite și admirate din copilărie și tinerețe, acest ochi interior al artistului se exprimă viu, liber și vibrant în ipostaze mereu noi multiplicate și repetate în structuri compoziționale diferite.

Experimentul nu este cel pe care artistul să-l urmărească neapărat. El merge pe forme plastice figurative ca pretexte pentru jocul de lumini și umbre pe care le compune și le proiectează pe acoperișuri sau pe colțuri de clădiri vechi, în unghiuri de străduțe sau în ogrăzi de la țară, peste tot pe unde pașii de explorator și admirator al peisajulu dobrogean îl poartă. Felul în care plasează într-un tablou linii grafice fine inserate aluziv într-un peisaj citadin sau rural crează forme dinamice și vibrante inconfundabile prin vitalitatea culorilor. Există o poezie și o muzicalitate subtile în pictura Domnului Eugeniu Albu încorporate în dramatismul câte unei lucrări sau în optimismul alteia.

Cultura plastică solidă și matură a artistului trecută inevitabil prin arta românească modernă l-a ajutat să-și găsească coordonatele unui stil, ferindu-l de a cădea într-o manieră, deși anumite ecouri impresioniste se întrevăd în lucrările ample denumite “structuri portuare” iar o gesticulație mai accentuată se poate observa mai cu seamă în peisajele dobrogene, în schițe și în crochiuri realizate spontan precum acuarela. Alte lucrări din seria marinelor prezintă tușe frămîntate în culori împăstate cu reveniri succesive în mișcări de pensulație ce crează un as-pect dinamic.

Gama cromatică rece a marinelor este contrapunctată de cîte un accent de roșu sau de portocaliu ce animă lucrările. În alte pânze disoluția formelor este mai pregnantă și merge spre abstact, unde volumele fie se topesc în perspectiva su-perioară a tabloului, fie, dimpotrivă, se conturează monumental în prim-planul tabloului. Acest joc de greutate și de imponderabilitate este seducător. Peisajele in ulei și tempera din seriile “Vibrații cosmice” ” Arabescuri vegetale” și “Ma-rine” sunt ample și conțin zone liniștite și părți atacate forte.

Zonele mai liniștite pictate în degradeuri tonale vin să compună adevărate pano-rame cu marea mult iubită. Ariile dinamice îmbracă uneori forme dramatice cu volume puternic conturate în linii viguroase de albastru închis și negru. Marinele sunt spontane, grațioase, pictate dintr-un gest sau o singură mișcare cu început și sfârșit ce descriu o volută completă.

Rozurile răsăritului și apusului de soare au transparențe diafane dar și matități mai sobre.

Alte marine privite de pe plajă invită, prin succesiunea registrelor cromatice (ocrul vegetației, albastrul pur al mării și al cerului) la melancolie și visare.”