Tabăra Internațională de Sculptură RĂDĂCINI și ARIPI @ Covasna

Ediția I-a a Taberei Internaționale de Sculptură RĂDĂCINI și ARIPI, proiect cultural al Asociației GRIT, desfășurat în 2-7 august 2021 și realizat cu sprijinul Orașului Covasna, la inițiativa sculptorului local, Nicolae Bohățel

”Aceasta a fost o primă ediție plină de provocări, pentru organizatori, dar și o reușită după spusele participanților. Locul ales pentru activitățile taberei, în incinta unui depozit de fier vechi aparținând SC VISS SRL, deși la prima vedere ar părea oarecum ciudat, s-a dovedit a fi o mană cerească pentru artiști, care au fost fericiți să aibă atâtea minunății în jur, (respective materiale de lucru), care abia așteptau a se transforma în artă contemporană. După o săptămână de trudă creatoare, de nonconformism, de gândire eliberată de prejudecăți, am stat de vorbă cu artiștii participanți, ale căror lucrări realizate în această perioadă rămân la Covasna, urmând a fi amplasate la un loc ce va fi stabilit ulterior.

Andrei Florian artist plastic Clujean și brașovean de origine, membru al UAP România Filiala Cluj, membru onorific al UAP Brașov, membru fondator al ”CeramArt” Cluj și Asoc. ”Bunavestire”, Conferențiar universitar și Doctor în Arte Vizuale la Universitatea de Arte și Design din Cluj, ceramist, sticlar, grafician, instalaționist și sculptor în materiale diverse, organizatorul Bienalei Naționale de ceramică-sticlă-metal – Itinerantă- Cluj-Bistrița-Tg. Mureș, a cărui lucrare de la Covasna se intitulează Origami) a declarat, pentru Mesagerul de Covasna:

„Am primit cu mare plăcere invitația în Tabăra de la Covasna. Este prima ediție a unei tabere nu neapărat strict de sculptură, – probabil că pe viitor se va lărgi domeniul de reprezentare a artiștilor care vor participa. Zona este foarte frumoasă, oferta de materiale puse la dispoziție, extrem de generoasă – un depozit de fier vechi în care se poate găsi orice, de la simpla bară de metal la mecanisme sau elemente de fierar vechi: lanțuri, șei și scări de călărie, zăbale, râșnițe, balanțe, candelabre, unelte gospodărești, fire de călcat vechi, – ticlazăul țărănesc cu cărbune etc.

Eu zic că lucrurile deși au funcționat într-un ritm alert, perioada fiind cam scurtă pentru o tabără de sculptură, ne-am concentrat fiecare pe ce ne-am propus să lăsăm, ca lucrare, în urma noastră. Timpul scurt așadar a fost o mare provocare dar una care a avut rolul ei. Ne-am adaptat rapid la materialele pe care le-am găsit, oferta fiind extrem de generoasă, așa încât orice proiect ai fi avut în minte venind de-acasă și neștiind ce găsești aici, putea să piară, devenind cu totul altceva.

Personal am ales să lucrez în lemn, iar șansa mi-a oferit ceva ce nici nu speram: un trunchi de ulm, lemn de esență tare, de peste trei metri cu un diametru de 70-80 cm, răsucit, gol pe interior, cu niște fierturi, excrescențe naturale masive, de o frumusețe rară, cum numai natura poate modela, care îmi evocau cu evidență reliefurile vegetale, contorsionate și învolburate, din arhitectura și arta barocă. Toate acestea mi-au oferit și soluțiile de lucru adecvate. După curățarea lor atentă și poleirea cu lacuri aurii pentru accentuarea izului lor baroc, toate celelalte elemente utile aducerii în contemporan a lucrării mi-au stat la dispoziție în de depozitele de fier vechi ale Viss Srl.

Decorul armonic cu elemente baroce folosit ca șablon a întregit expresia lucrării îmbogățite voit cu elemente din metal turnat, aurite astăzi considerate Kitsch montate pentru evidențiere în nișe albastre săpate în trunchi. Partea de sus a coloanei este încununată de o configurație metalică din planuri de metal rectangulare, pe care am realizat-o încă de la Cluj, colorată pe planuri în culori primare armonizate sporadic cu elemente de decor baroc suflate. Elementul este o aluzie directă la fabuloasa artă origami a cărui practică presupune calm și meditație pentru stimularea imaginației. Ansamblul monumental cu valențe sculpturale, vine să susțină la rându-i un protest împotriva distrugerii conștiente și interesate a naturii, aur autentic al patrimoniului omenirii, egal cu viața, aluzia alcătuirii metalice ce îl încununează exprimând cu gravitate faptul că însăși hârtia din care se concep sensibilele configurații ORIGAMI va dispărea curând.

Participanții la tabăra covăsneană s-au dovedit a fi personaje interesante, artiști consacrați din diverse zone, Cluj, Timișoara sau Brașov, avem și un tânăr participant din Bulgaria, masterand la Universitatea de Arte și Design Cluj, ceea ce face ca manifestarea să se transforme într-una internațională, asta făcând bine întregului proiect. S-a lucrat în lemn, instalații din și cu metal. Avem și un instalaționist conceptual-minimalist, absolvent de București, de o factură mai aparte și neobișnuită pentru cei care nu sunt familiarizați cu trendul artistic contemporan.

S-au născut lucrări din metal, din combinații cu alte materiale, de la dimensiuni de un metru la peste trei metri. Pentru o primă ediție a unui proiect de acest gen, lucrurile au decurs mai mult decât mulțumitor, cu rezultate spectaculoase pentru o perioadă așa de scurtă de timp. Condițiile au fost extraordinare. Am avut și seri în care după cină, am dezbătut ce am lucrat și ne-am consultat în materie de soluții. Consider că fiecare participant este mulțumit de lucrarea pe care o lasă comunității covăsnene, urmând a se stabili locul de amplasare pentru fiecare. Această primă ediție a Taberei de Creație Artistică de la Covasna poate să fie baza de realizare a unor viitoare manifestări, probabil mult mai ample și mai variate ca participare, cuprinzând și pictură și alte ramuri/domenii artistice, care să nu necesite ulterioare probleme birocratice de obținere a unor aprobări de amplasare ân spații publice. Nu îmi rămâne acum la final, decât să mulțumesc organizatorilor și să mă bucur pentru această invitație onorantă, în cursul căreia am avut ocazia să reîntâlnesc cunoștințe mai vechi sau să leg noi prietenii și legături de durată cu artiști cu care vom ține legătura și vom avea probabil și viitoare proiecte comune.”

Tot din Cluj Napoca venind, artistul Nemes Andras Csaba spune:

„Extraordinar de bine și de plăcut a fost în tabăra de la Covasna – o chestie neconvențională, lucrezi cu atâtea materiale, aici ai absolut tot ce poți visa! Depozit de fier vechi? Cine vede fier vechi nu e artist! Eu nu văd fier vechi, eu văd o materie primă de prima calitate, care îți lasă fantezia să zburde, să zboare… Se și vede: am folosit lanțuri, bile de popice, absolut tot ce n-am crezut că voi folosi vreodată în viață și tocmai de asta arta este frumoasă. Despre mine: sunt absolvent U.A.D. (Universitatea de Artă și Design) de pe vremuri, Cluj Napoca; am avut mai multe expoziții, dar mai mult prin străinătate și acum ne luptăm online; suntem cei mai tari pe piață, pentru că pe Facebook toți suntem frumoși. Lucrarea mea pentru această tabără este Plânsetul pădurii, din lemn și lanțuri, pentru că nu se poate să nu te lași ispitit de așa ceva, am vrut să prind un pic din durerea naturii pe care, din păcate, o secătuim, pentru că așa suntem noi, oamenii. Am făcut și o lucrare în afara expoziției, Odă Securității, deși n-am avut nenorocul să ajung vreodată acolo, în schimb gazda noastră, după spusele dumnealui a făcut cunoștință și cu partea acesta mai întunecată a istoriei recente. De aceea i-am dăruit-o, special ca mulțumire că ne-a găzduit și ne-a dat voie să luăm parte la întâlnirea asta extraordinară.”

Artistul brașovean Valentin Iuliano, a cărui lucrare se numește Incursiune în Valea Plângerii, s-a declarat încântat de participarea în prima lui tabără de acest gen:

„Orice tabără e un lucru benefic, atât pentru artiștii în sine, cât și pentru cei care o organizează. E un lucru benefic pentru că aici reușim să ne întâlnim, reușim să ne cunoaștem, să legăm eventuale prietenii, amiciții, să împărtășim idei despre artă. Să ne cunoaștem, lucru care în ziua de astăzi e foarte greu să-l faci așa, de la om la om. De ce spun de la om la om? Arta este activitatea care necesită un dialog de la om la om. În artă, este important să te confrunți cu cei cu care lucrezi, e important să trăiești momentele de emoție împreună și să construiești, eventual să adaugi ceva la personalitatea ta. Arta mea personală? Eu, de fapt, nu sunt sculptor. Eu sunt pictor, dar în ultimii ani am cochetat și cu sculptura. Și, într-o activitate artistică de 35-40 de ani, este prima dată când merg într-o tabără de creație, un lucru despre care eram foarte curios să aflu cum se desfășoară. În sfârșit, am aflat, mi-a plăcut și aș dori să mai particip și cu alte ocazii și la alte tabere, indiferent că ele sunt de sculptură sau de pictură.”

Remus Irimescu, sculptor și membru al Uniunii Artiștilor Plastici România, filiala Timișoara:

„Mulțumesc pentru invitație! Mă bucur că am participat la această tabără. Atmosfera a fost neobișnuită, în primul rând prin halele în care am lucrat. Cel puțin pe mine m-a ajutat foarte mult acest cadru/mediu pentru a lucra. Am întâlnit artiști diferiți, toate lucrările mi s-au părut diferite. Și sunt diferite, fiecare are stilul propriu. Eu am mers pe stilul meu clasic, lucrând în lemn cu intarsie de metal, respectiv bronz sau alamă, realizând Taina creației. Pot să spun că sunt mulțumit, adică mi-a plăcut. Normal că sunt lucruri de îmbunătățit, de adăugat, fiind o primă experiență; aceste lucruri se acumulează, se discută, dar, per ansamblu, eu m-am simțit foarte bine. A contat foarte mult locul de desfășurare: undeva unde să ai totul la îndemână (lucruri, scule, materiale, materie primă diversă), departe de oraș, să nu te simți inhibat că deranjezi.”

La Tabăra Internațională de Sculptură RĂDĂCINI ȘI ARIPI din Covasna, a participat și tânărul artist Ivan Borisov, din Bulgaria-Vidin, un tânăr talentat care face minuni cu flexul și aparatul său de sudură. Acesta a declarat, pentru Mesagerul de Covasna:

„Sunt licențiat al UAD din Cluj -Napoca, secția Sculptură și am terminat anul I de masterat. Înainte de orice, sunt foarte mulțumit de invitația de a participa la această tabără. Lucrarea în sine face parte dintr-o serie de portrete-noduri pe care am pornit-o acum doi ani și cu care mi-am făcut lucrarea de licență. Portretele mele noduri, metaforic sunt protagoniști oameni. Ideea esențială pe care o caut, ca sculptor, e expresivitatea materialului, volumul în spațiu și portretul, ca un gen consacrat în sculptură. Mai interesant de spus este tensiunea acestor portrete-noduri, semnificația lor, pe care o regăsim și la Mircea Eliade, care analizează sensul nodurilor în mitologie. Prin aceste portrete scot în evidență expresivitatea materialului și tensiunea omului, care este cuprins de emoție, sentimente, gânduri – pe toate aceste vreau să le surprind în lucrare. Materiale preferate? În funcție de condițiile oferite: fier, material în care îmi place la nebunie să lucrez. În ultimul timp explorez materiale neconvenționale, cum ar fi cabluri de oțel, sfori de cânepă, săpun de casă. Rolul sculptorului este să scoată în evidență materialul în sine – eu asta încerc să fac, punând totul într-un context contemporan. În această tabără mi-am făcut foarte bune cunoștințe. A fost extraordinar!”

Lucrarea artistului bulgar intitulată Soldatul face parte din seria de portrete-noduri susamintită. L-am rugat să ne vorbească mai mult despre acest concept artistic profund și puțin spus original:

„Ideea că ființele umane sunt o lume de noduri psiho-fiziologice este cunoscută și există ca o viziune metaforică general acceptată. Privit în acest plan, omul este un mix de emoții, experiențe, gânduri, credințe și sentimente. Elemente care îl construie și îl identifică. Dacă aceste condiții se formează și se constituie pe noi înșine, atunci ele sunt singurele conexiuni posibile cu oamenii din jurul nostru, cu societatea și cu lumea în general. Pentru a o parafraza, putem afirma poetic că, cordonul ombilical al legăturilor noastre sociale este comun. Nenumăratele fire împletite într-o frânghie. Calitățile funiei corespund caracterului și condițiilor societății umane. Principala opoziție inerentă, este cea dintre tensiune și calm; ea le unește și le caracterizează. Portretele – noduri, reprezintă ideea de a crea o imagine a unui protagonist uman prin inversarea formală a sensurilor comune între calitățile sale și ale nodului. Prin realizarea sculpturală a proiectului Portrete-noduri, atenția privitorului este îndreptată spre dominanta din societate, care se manifestă în progresiva prăbușire (din dinamica lumii globale în schimbare) a problematicii identității umane.”, adaugă Ivan Borisov.

Foarte succinct, în câteva fraze, brașoveanul instalaționist Rudi von Kronstadt produs al UNArte București, care se ascunde adolescentin de ceva vreme sub acest nume de artist, și care încearcă mereu să ne transmită mesaje relativ semi-cifrate prin imagini cu elemente plastice la fel de succinct-minimale, își definește opera și filosofia abordării artistice personale, astfel:

”Arta mea este o cale de auto descoperire, implozie & mistică intimă. Este mai mult în maniera unei metamorfoze alchimice. Uneori, reuşesc să pun totul în ordine şi Universul este complet. Alteori totul se adânceşte într-un tunel enigmatic & conţinutul devine blurat… o emergenţă inconştientă…În practica mea explorez energia & solidul. Este ca şi cum un copil s-ar juca cu un cuţit ascuţit, crezându-l o jucărie. Da… arta mea face chestia asta… Mult mai multe se petrec în minte decât în exteriorul minţii. Mintea controlează totul.

Este între aceste coordonate intime: înăuntru / afară, în care omul este cel mai conştient de el însuşi. Să oglindesc ,,ascunsul” a fost exerciţiul meu de libertate până acum. Timpul & Forma vor decide dacă voi fi rememorat pentru ceva, sau nu. Arta este un proces uman de bază. Ea defineşte specia noastră. Astfel… Arta devine Antropologie.”

Artistul cu nume de scenă nobiliar nu face aprecieri asupra sentimentului cu care a primit invitația, asupra atmosferei parcursului scurt al provocării la actul de creație în spațiu comun, sau la secretul menținerii într-o fericită stare de tinerețe și perpetuă, ce stârnește controverse și invidii din partea multora. Îi respectăm dorința de a-și păstra cu tenacitate misterul.

Inițiatorul, coordonatorul și „inima” taberei internaționale de sculptură de la Covasna, Mihail Nicolae Bohățel, care a găzduit activitățile taberei în incinta firmei proprii, depozitul de fier vechi atât de lăudat de artiștii participanți pentru oferta de materiale generoasă, a realizat lucrarea intitulată Rădăcini și aripi. L-am rugat să ne spună câteva gânduri, la final: „ A fost o reușită, având în vedere că a fost prima ediție, cu greutățile inevitabile unei prime ediții. Datorită artiștilor participanți, s-a dovedit a fi o reușită. Având în vedere faptul că timpul a fost scurt (s-a muncit cinci zile, de dimineața până seara târziu), eu zic că, iar ceea ce s-a făcut din punct de vedere tehnic și artistic în această săptămână a fost mult peste orice așteptări. Să sperăm că trecem peste greutățile primei ediții și vom reuși să facem să devină un obicei pentru oraș. Acum doar ne-am aliniat la start … Mai avem de trecut hopul amplasării lucrărilor – ar fi un mare păcat și pentru artiști și pentru noi și pentru public să nu fie văzute și admirate de cât mai multă lume, amplasate fiind în locuri potrivite.

Le mulțumesc din suflet tuturor celor care ne-au sprijinit: lui Constantin Muntean (SC Conitrans Exportpackaging SRL), Virgil Brașoveanu (SC Transgat SRL), Constantin Furtună (SC Fonic Impex SRL), Tudor Mădălin Bârlă (SC Tudor Cov SRL), Ilie Cotici, Gheorghe Manea și fiului meu Bogdan Bohățel.”

Lucrările realizate în această tabără sunt amplasate provizoriu în curtea SC Viss SRL, strada Gara Mare nr. 1A, iar iubitorii de artă contemporană sunt invitați să le vadă. Fotografii din timpul taberei, cu artiștii și operele lor în diverse stadii evolutive, pot fi văzute în acest album: https://www.facebook.com/media/set/?vanity=244610235909421&set=a.1495080437529055

Parafrazând tema taberei, ne place să credem că această primă ediție reprezintă începutul unei serii de mai multe ediții anuale, Rădăcini-le și Aripi-le unei continuități care să îmbogățească viața și patrimonial cultural a orașului Covasna.

Text de Florentina Teacă