Pământ, apă, aer și foc – cele patru elemente esențiale au fost ingredientele unui spectacol inedit: artistul Ciprian Ariciu a făcut o ardere ceramică de tip raku specific japoneză, care a avut loc cu ocazia evenimentului Noaprea Muzeelor 2021, la Ansamblul Moara de hârtie – Satul meșteșugurilor din Comana, jud. Giurgiu. Dana și Ion Georgescu au însuflețit încă din 2011 acest loc, în care au readus în practică meșteșuguri precum manufactura de hârtie manuală, atelierul de olărit și ceramică, atelierul de tâmplărie, au restaurat vechea moară și mai nou au deschis o bucătorie tradițională, la toate aceste activități implicându-i pe localnicii din Comana.

text și fotografii de Lucian Muntean 

Dacă toate aceste meșteșuguri vă par cunoscute, avându-și seva în vechi tradiții autohtone, gazdele au avut și invitați speciali, pe artiștii ceramiști Ciprian Ariciu și Marius Stanciu (în calitate de asistent), care au adus la Comana un meșteșug ce își are originea în Japonia, numit raku. Este vorba de o tehnică specială de ardere a ceramicii în urma căreia fiecare obiect decorativ (bol sau vas) capătă o unicitate garantată.

În fabricile de ceramică, faianță sau porțelan se obțin obiecte utilotare, seturi, multiplicate în mii și mii de exemplare identice ca formă și culoare, având o perfecțiune exemplară, în cazul acestei arderi experimentale, care este rar pusă în practică doar de artiști ceramiști pasionați, se obțin veritabile lucrări de artă unicat cu forme neregulate, cu fisuri și culori de-a dreptul spectaculoase obținute în urma reacților chimice.

Dar cum se face? Din ce materiale, cu ce scule? Și cum arată defapt acest fel de ceramică?

L-am întrebat pe Ciprian Ariciu (n.1980) artist plastic, absolvent al Universității Naționale de Arte, membru al Uniunii Artiștilor Plastici și al Academiei Internaționale de Ceramică din Geneva, un pasionat al acestei tehnici, cu experiență de lucru în Japonia, în atelierele Kanayama din Goshogawara.

Materia primă – gresia

În acest caz se folosește ca material ceramic o gresie, compusă dintr-un amestec de două argile; una comună, adică lut și o argilă refractară, care are o temperatură mare de ardere de 1600 grade Celsius. Aceasta din urmă, numită șamotă, care poate proveni chiar și din cărămizi refractare pisate și fărâmițate foarte fin, conferă rezistența materialului, iar lutul îi dă malealilitate la modelare.

Gresia, materia primă, se modelează prin presare în niște matrițe (numite șticluri), care au forma obiectului final, un bol spre exemplu. Urmează un timp de uscare de aproximativ o săptămână. Dacă uscarea nu e completă se poate ca obiectul să explodeze în cuptor în timpul primei arderi.

Prima ardere – biscuitarea

Arderea de biscuitare, este o ardere de 800 – 900 grade Celsius pentru gresie, într-un cuptor electric timp de 9 – 10 ore. După ardere și după răcire obiectul se scoate din cuptor și apoi se spală cu apă și cu un burete pentru a îndepărta sărurile depuse pe suprafață, în urma arderii. Această spălare a sărurilor este importantă pentru aderența glazurii. Și după această etapă e necesar un timp de uscare de minim o oră.

Glazurarea – decorarea

Glazura este compusă din siliciu și după ardere acoperă obiectul ceramic cu o peliculă de sticlă, care închide porii din gresie și face ca suprafața obiectului să fie impermeabilă, pentru a reține apa în timpul folosinței ulterioare.

Glazurarea sau smălțuirea se poate face prin pulverizare cu un pistol sau cu pensula sau prin imersie în glazura lichidă.  Pentru a obține culori diferite glazura de amestecă cu pigmenți minerali, cu oxizi de cupru, oxizi de mangan, oxizi de fier sau cobalt. Glazurile se pot prepara după rețete proprii, dar se pot cumpăra și gata preparate.

În momentul aplicării glazurii trebuie știut că nuanța inițială pe care o prezintă glazura nu este cea finală, care va fi după ardere. Aici poate fi o provocare. Nu se amestecă culorile ca la pictura clasică. În urma arderii au loc reacții chimice care dau culoarea, reacții care nu pot fi controlate.

Aarderea raku

Arderile sunt de mai multe feluri. Arderea oxidantă (clasică) este în prezența oxigenului și are loc în cuptoare electrice sau pe gaz sau pe lemn. După ce cuptorul a ajuns la temperatura finală, în cazul gresiilor 1200 – 1300 grade Celsius, se oprește focul și se așteaptă răcirea treptată cuptorului.

Arderea în tehnica raku este originară din Japonia secolului XVI și s-a păstrat până în prezent datorită unei dinastii. Această tehnică este pusă în practică și în Europa și America. Tehnica raku este o ardere într-o atmosferă reducătoare. Mai exact obiectele ceramice din gresie glazurate se pun în cuptor și sunt încălzite până la 960 -1000 de grade Celsius. Se deschide cuptorul și se scot obiectele incandescente cu ajutorul unor clești metalici. Apoi după ce sunt scoase în cutia metalică fiecare are parte de răcire și arderea cu rumeguș diferită, de o anumită dozare a fumului cu care reacționează. Toate aceste detalii contribuie la unicitatea aspectului final. Nimic nu poate fi prognozat sau controlat, totul este pe seama hazardului și a chimiei.

Deschiderea cuptorului

Vasele scoase din cuptor se introduc imediat în niște cutii metalice în care este pus material organic, precum rumeguș, talaj sau paie. Se acoperă cu un capac etanș. Ceramica incandescentă aprinde aceste materiale, iar fumul rezultat reacționează cu glazura. Oxigenul din cutia închisă se consumă foarte repede, urmând să aibe loc în continuare arderea în mediul reducător, adică în lipsa oxigenului, timp 10-15 minute.

Datorită răcirii bruște, pelicula de glazură se crapă, formând acele cracleuri, fisuri, în care intră fumul și le conturează, făcând un desen interesant. Fumul crează reacții chimice cu compușii din glazură, reacții care nu pot fi controlate sau făcute în alt mod,  generând niște efecte cromatice spectaculoare, unice, pe care nu le mai poți obține identic niciodată. Chiar și dacă toate obiectele ceramice sunt glazurate identic, nu vor ieși la fel, prin faptul că sunt poziționate difert în cuptor, având parte de căldură distrinuită diferit. Pe cele de jos bate flacăra direct.

Vase ceramice raku

Surpriza, rezultatul final, se poate poate descoperi abia după ce obiectele ceramice sunt scoase din cutia metalică în care a avut loc ultima etapă de ardere. Se manevrează tot cu ajutorul cleștilor metalici, se răcesc în apă. Abia acum se poate descoperi minunea. Suprafața obiectelor ceramice nu mai are perfecțiunea inițială și poate fi afectată de fisuri și cracleuri. Gresia din zonele care nu au fost acoperite de glazură capătă o tentă cenușie, neagră chiar, din cauza afumării intense. În urma reacțiilor chimice coloranții din glazură au culori nebănuite inițial. Pelicula de sticlă formată s-a topit, s-a scurs și sa combinat în diverse moduri făcând ca nuanțele să fie foarte elaborate. Într-adevăr, niciunul nu mai arată cum a fost inițial și în mod cest sunt unicate.

Se pot întâmpla și mici accidente în urma cărora unele obiecte ceramice să se topească efectiv lipindu-se pe placa de bază sau să se spargă chiar. Au fost situații când au ieșit bine doar căteva obiecte, restul fiind rebuturi. Asta se întâmplă unde hazardul își spune cuvântul! Dar rezultatul final este unul deosebit. Obiectele ceramice au devenit lucrări de artă unicat!

În România sunt doar câțiva ceramiști care pun în practică această tehnică raku. E o ocazie rară, probabil două-trei într-un an. Se face mai ales în cadrul unor evenimente. Nici în alte țări nu se face mult mai des, excepție fiind probabil Japonia.

Obiectele de artă obținute prin tehnica raku ajung în expoziții de ceramică și sunt apreciate de colecționari. Unicitatea le dă implicit și valoare. Spre exemplu prețul pentru un bol raku poate începe de la 100 de euro și ajunge până la 1000 de euro.

*

Ansamblul Moara de hârtie – Satul meșteșugurilor este un spațiu cultural vizitabil în fiecare week-end în sezonul cald, fără programare, în intervalul orar 12-18, iar în cursul săptămânii, se organizează ateliere creative pentru adulți și copii. 

***

La acest eveniment a participat și tânărul poet Cătălin Leontie, care a scris aceste versuri:

stropi de raku

artistul ceramistul nostru mut
în toată liniştea ce-l înconjoară
a modelat cu patimă şi lut
bucăți din existența lui amară

a transformat cu trupul lui cel frânt
de-atâta oboseală și ocară
pământul
pentru unii alții sfânt
iar pentru el o curbă liniară

cu o mângâiere plină de amor
și-atâția stropi de transpirație
a așezat în flacăra tremor
bucăți de lut și admirație

și-n focul lui de-o viață ațâțat
înconjurat de-atâta da și nu
artistul ceramist s-a aruncat
și-a renăscut în stropii de raku

***

Poetul Cătălin Leontie
Susține activitatea Modernism.RO printr-o donație.