The Invention of Me / Invenția Eului – expoziție personală Iulian Mereuță
Expoziția este deschisă în perioada 29 aprilie – 19 iunie 2021 la Galeria SECTOR1 (Combinatul Fondului Plastic) din București
“Artistul Iulian Mereuță (1943-2015) a fost și rămâne o personalitate de excepție, atestată tardiv și revelația operei sale, complexă și elaborată, este semnificativă. Artistul s-a poziționat de la început ca gânditor mentor, nu era nimeni mai bun decât el, iar renașterea lui nu prea are legătură cu ideea întoarcerii fiului risipitor. Fără îndoială legat de spiritele avangardiste de origine română, el s-a dezvăluit târziu ca un artist major al unei arte care a fost inițial conceptuală, dar care s-a ramificat constant între experiment și poetica individuală.

Din păcate, nu și-a făcut un nume în Occident (după ce a părăsit țara printr-un gest iconoclast în 1978), și este (re)descoperit în cele din urmă, în România, unde încearcă astăzi câțiva actori culturali să-l plaseze pe o orbită simbolică și să-i asigure un loc binemeritat în panteonul avangardelor din Est. Motivele eșecului carierei sale în timpul vieții sale sunt multe, dar un numitor comun le unește, este poziția sa de etern neînțeles și luptător neobosit cu morile de vânt care l-au rănit și l-au handicapat în ceea ce privește recunoașterea și evaluarea.

Un aspect subteran al operei sale este obsesia morții, dimensiune de ordin existențial si fenomenologic pusa constant in scena. Creatiile artistului sunt ordonate ciclic, unele grafice, altele spațiale și temporale, în regim de instalație sau „performative” – cum e proiectul de arhitectură din scenariul performanței Prison for one, care amintesc, vizual și literar Procesul lui Kafka, fiind totodată nucleul proiectatei performanțe collective pe web, The law of reciprocal Melancholy. Opera lăsată de Mereuță se situează intre diverse categorii estetice, caracterizata de gustul pentru mișcare, dramatizare, si melancolie in sensul de reacție normală la sentimentul de pierdere, atât pe plan uman sau emoțional sau ideal. Iar prin această subsumare, ea se situează ca expresia contemporană a unui comportament care transgresează clasificarea convențională, si se manifesta ca si condiția sau alchimia neliniștii creative. In ciuda sentimentului său patetic de insuficiență în explorarea profunzimii, unde ne-am putea descoperi arhetipul sau secretul episodicei prezențe telurice, opera lui Iulian Mereuță se dezvăluie ca o exemplara asiduitate a artistului, în efortul de a face vizibil – după expresia lui Klee – cu uneltele artei, un domeniu al experienței ideatice.”
Ami Barak, Curator

En: THE INVENTION OF ME / SOLO PRESENTATION
“The artist Iulian Mereuță (1943-2015) was and remains an exceptional, late-attested personality and the revelation of his complex and elaborate work is significant. The artist positioned himself from the beginning as a mentor thinker, there was no one better than him, and his rebirth has little to do with the idea of the return of the prodigal son. Undoubtedly linked to avant-garde spirits of Romanian origin, he revealed himself late as a major artist of an art that was initially conceptual but steadily branched between experiment and individual poetics.
Unfortunately, he did not make a name for himself in the West (after having left the country in an iconoclastic gesture in 1978), and is finally (re) discovered in Romania, where a few cultural actors are now trying to place him in a symbolic orbit and ensure him a well-deserved place in the pantheon of Eastern avant-gardes. The reasons for the failure of his career during his lifetime are many, but one common denominator unites them, and that is his position as an eternally misunderstood and tireless fighter with the windmills that have hurt and handicapped him in terms of recognition and appreciation.
An underground aspect of his work is the obsession with death, an existential and phenomenological dimension constantly played out. The artist’s creations are cyclically ordered, some graphic, others spatial and temporal, installation or «performative» – such as the architectural project in the scenario of the performance Prison for one, visually and literally reminiscent of Kafka’s The Trial, and the core of the projected collective web performance The law of reciprocal Melancholy. Mereuță’s is located between various aesthetic categories, characterized by a taste for movement, dramatization, and melancholy in the sense of a normal reaction to the feeling of loss, whether human or emotional or ideal. And through this subsampling, set as the contemporary expression of a behavior that transgresses conventional classification, and manifests itself as the condition or alchemy of creative restlessness. Despite his pathetic feeling of insufficiency in exploring the deep feeling, where we could discover the archetype or the secret of the episodic telluric presence, Iulian Mereuță’s work reveals itself as an exemplary assiduity of the artist, in the effort to make visible – according to Klee’s expression – with the tools of art, the philosopher’s stone.”
Ami Barak, Curator
Fotografii de Lucian Muntean