București, 14 mai 2020.

S-au împlinit deja două luni de când #stamacasa.

Această izolare a fost un experiment colectiv dar și o provocare individuală. Fiecare am fost obligați de prevederile stării de urgență să facem față diferitelor stări pe care le-am trăit în aceste zile lungi, cu ore lăbărțate pe șaizeci de minute, fiecare cu acele secunde nesfârșite parcă.

În tot acest timp am lucrat de acasă, am ieșit doar ocazional, la nevoie, uneori la intervale mari de timp, desigur cu nelipsita declarație completată.

În timpul zilelor am experimentat diferite metode de evadare; dintre care unele nu m-au dus prea departe… Lectură, filme, gătit, pictat, stat în povești online sau la telefon, dus pe gânduri sau stat pur și simplu… cu privirea pierdută prin fereastră. Obiectele din casă, încremenite la locurile lor, uneori parcă se însuflețeau și îmi trezeau câte o amintire. 

Abia pe timpul nopților reușeam temerarele evadări, în vis, cu capul cufundat în pernă, ca pe un nor văzut prin hubloul avionului…

<Vă rugăm cuplați centura de siguranță, urmează starea de alertă!!!>

Fotografii Lucian Muntean

Susține activitatea Modernism.RO printr-o donație.