18 aprilie 2019 – 14 iulie 2019
Muzeul Colecțiilor de Artă
Calea Victoriei 111, București

Text din catalogul expoziției

Fotograf și cineast francez de origine română, Eli Lotar (Eliazar Lotar Theodorescu, 1905 – 1969) „revine” în 1924 la Paris, orașul lui de suflet în care se născuse, după copilăria petrecută la București, alături de tatăl său, Tudor Arghezi, remarcabil intelectual și poet. Apropiat al lui Germaine Krull, de la care învață meserie, și mai târziu al suprarealiștilor; publică mai ales în revistele de avangardă VU, Jazz și Arts et métiers graphiques și participă la mai multe expoziții internaționale importante ca „Fotografie der Gegenwart”, „Film und Foto” și „Documents de la vie sociale”.

Expoziția „Eli Lotar (1905-1969)” examinează într-o lumină nouă rolul acestui actor crucial al modernității fotografice printr-un parcurs tematic, de la „Noua Viziune” la cinematograful documentar, trecând prin peisajele sale urbane, industriale și maritime. Portretele lui îi atestă înclinația pentru poze și posturi și raportul apropiat cu mare parte din artiștii importanți ai epocii.

Angajamentul social și politic al lui Eli Lotar, precum și gustul pentru munca în comun sunt dovedite de numeroasele proiecte realizate cu scriitorii avangardiști (Jacques Prévert, Georges Bataille) și publicate în Documents, cu oameni de teatru (Antonin Artaud și Roger Vitrac) și cu regizori celebri (Joris Ivens, Alberto Cavalcanti și Luis Buñuel), artiști pe care contextul socio-politic tulbure al anilor 1930 nu îi lasă indiferenți.

Realizată în mare parte din fondurile fotografice ale artistului, conservate la MNAM-Centres Georges Pompidou, expoziția adună în jur de 80 de fotografii vintage și o selecție de o sută de documente (cărți, reviste, scrisori, negative, filme) care constituie esența activității lui Eli Lotar. Este compusă din cinci secțiuni tematice care nu urmăresc o ordine strict cronologică.

Primele trei părți ale expoziției abordează reportajele fotografice realizate de Eli Lotar, majoritatea pentru presa ilustrată. Initulate „Noua viziune”, „Peregrinări urbane” și „Fotogenia siturilor”, ele permit imersiunea în universul fotografului, recunoscut pentru particularitatea operei sale de la sfârșitul anilor 1920.

Realismul ucigător al imaginilor realizate în 1929, în timpul incursiunii sale prin abatoarele de la Villette, îl fascinează mai ales pe scriitorul Georges Bataille. Reproducerile revistelor din epocă (VU, L’Art Vivant, Arts et métiers graphiques, Jazz, Bifur, Documents) prezintă o parte din numeroasele publicații ale lui Lotar din această perioadă. Fotografiile de epocă, printurile realizate pe baza negativelor și documentele expuse în această secțiune ne permit să înțelegem amploarea faimei sale precoce în sânul avangardei fotografice europene.

ECHIPA DE PROIECT:
Coordonator program: Ioan CRISTESCU, director MNLR
Curatori: Damarice AMAO (Centre Pompidou) și Pia VIEWING (Jeu de Paume)
Design: Cosmina GOAGEA, Alexandru CONDREA, Anastasia DAVID LIMONA, Constantin GOAGEA
Grafică materiale promovare și DTP: Petru ȘOȘA
Suport multimedia: Marian Cristian GOLESCU (Mac Media Alarm Srl)
Producție expoziție: Cristi MEDELEANU, George RAIU, Cristian CHIȚEV,
Dumitru GENERALU, Daniel PRUNOIU, Gabriel URMUZACHE (CDM Prestări Servicii)
Secție Patrimoniu: Eugenia OPRESCU, Andra ISPAS
Conservare preventivă: Mirela LEAHU, Mariana NĂSTASE
Coordonare expoziție și catalog / promovare: Andreea DRĂGHICESCU
Coordonare editorială: Alina-Nicoleta IOAN
Traducere: Doru MAREȘ, Ioana-Marta MUREȘAN
Lector: Gabriela RIEGLER
Redactare: Iuliana MIU
Contabilitate: Violeta VÂRJOGHE, Ina MAREȘ, Ana-Claudia CENCU
Departamentul Administrativ: Emil DOICESCU
Responsabil comunicare:
Andreea DRĂGHICESCU

fotografii: Lucian Muntean

Eli Lotar, biografie

1905
Se naște, la Paris, în arondismentul 18, Eliazar Lotar Theodorescu, cunoscut ca Eli Lotar. Este fiul lui
Tudor Arghezi, poet și om de litere român, și al Constanței Zissu, profesoară care frecventeză cercurile
avangardei poetice din București.
1924
După copilăria și adolescența petrecute la București, Eli Lotar se instalează la Paris și începe o carieră
de actor de cinema.
1926
O întâlnește pe Germaine Krull și învață fotografia alături de ea.
1927
Plimbări fotografice prin Paris, alături de Krull și de Joris Ivens. Realizează primele fotografii în timpul
turnării filmelor Paname n’est pas Paris al lui Nikolai Malokoff și Poker d’As al lui Henri Desfontaines.
1928
Fotografiază turnarea filmului L’Argent al lui Marcel L’Herbier, împreună cu Jean Dréville, care
realizeză un documentar despre culisele filmului.
Publicații: VU, La Revue Française de photographie.
1929
Fotografiază pe platoul de la Petit Chaperon rouge al lui Alberto Cavalcanti și realizează împreună
cu acesta Vous verrez la semaine prochaine. Îi cunoaște pe Jean Renoir, Yves Allégret, André Cerf,
Claude Heymann și Pierre Prévert.
Prim articol de critică despre Eli Lotar, semnat de Jean Gallotti în L’Art vivant.
Publică Abattoirs de la Villette în revista Documents a lui Georges Bataille.
Primă călătorie în Țările de Jos, alături de Joris Ivens, ca operator pentru Zuiderzeewerken.
Publicații: L’Art vivant, VU, Bifur, Jazz, Close Up, Paris, autor al articolului „Ici, on ne s’amuse pas”,
Jazz, nr. 11.
1930
Turnarea documentarului Caprelles et Pantopodes împreună cu Jean Painlevé.
Deschide la Paris un studio fotografic împreună cu Jacques-André Boiffard.
Practică fotomontajul (Teatrul Alfred Jarry, seria „Paris de fantaisie”).
Publicații: Close Up, Art et décoration, Jazz, Arts et métiers graphiques, Paris, Photographies modernes.
17
1931
Sejur în Portugalia, împreună cu Jacques-Bernard Brunius, pentru pregătirea filmului A Severa, primul
film sonor portughez al lui Leitão de Barros.
Turnarea filmului Voyage aux Cyclades împreună cu Roger Vitrac și Jacques-Bernard Brunius și turnarea
filmului Prix et profits împreună cu Yves Allégret.
Publicații: Arts et métiers graphiques, VU, La Revue du Cinéma, La Vie étrange de l’argot de Émile
Chautard.
1932
Realizează Ténériffe împreună cu Yves Allégret. Turnajul filmului Fanny al lui Marc Allégret la Marsilia.
Lotar e figurant și asistent-realizator alături de Yves Allégret și Pierre Prévert. Este operator pentru
L’affaire est dans le sac al lui Pierre Prévert.
Lotar aderă la AEAR (Association des écrivains et artistes révolutionnaires/ Asociația Scriitorilor și
Artiștilor Revoluționari). Este un apropiat al membrilor grupului Octobre, trupă de teatru de propagandă
comunistă (Lou Tchimoukow, Boiffard, Jacques-Bernard Brunius, Jacques et Pierre Prévert).
Devine iubitul lui Elisabeth Makovska, pictoriță și fotografă de origine rusă.
1933
Turnarea, în Las Hurdes, a filmului Terre sans pain, împreună cu Luis Buñuel, Pierre Unik, Ramon
Acin și Rafael Sanchez Ventura.
Călătorie de aproape șase luni pe Mediterană, întreprinsă la bordul velierului L’Exir Dallen, împreună
cu Jacques-André Boiffard.
Face fotografii în fața Uzinelor Citroën, aflate în grevă. Fotografiază o reprezentație a grupului
Octobre (Fantômes).
Publicații: Le Phare de Neuilly, Octubre, Escritores y artistas revolucionarios.
1934
Expoziție „Eli Lotar și Jacques-André Boiffard” la Galerie de la Pléiade din Paris.
Proiecte de film cu colegii din grupul Octobre.
1935
Participă la organizarea expoziției AEAR „Documente ale vieții sociale” la Galerie de la Pléiade din Paris.
Călătorie în Grecia, împreună cu Elisabeth Makovska. Fotografii publicate la editura Arthaud.
1936
Călătorie în Spania cu ocazia victoriei Frontului Popular Spaniol. Fotograf de platou pentru filmul Une
partie de campagne al lui Jean Renoir. Director de imagine pentru filmul Vous n’avez rien à déclarer?
al lui Léo Joannon.
Publicații: Minotaure, La Voyage en Grèce, Coronet (Chicago).
1937
Este director de imagine pentru Les Maisons de la misère și Comme une lettre à la poste, filme ale lui
Henri Storck.
Director de imagine la filmul Records 37 regizat de Jacques-Bernard Brunius și Robert Desnos. Scurtmetrajul va fi prezentat în selecția Expoziției Universale.
Publicații: Verve, Coronet, La Grèce (Arthaud).
18
1938
Sejur îndelungat în Indochina, în coloniile franceze, de unde se întoarce cu peste 800 de imagini.
Se căsătorește cu Elisabeth Makovska.
Publicații: Coronet (Chicago).
1940
Mobilizat în armata franceză. După înfrângere merge pe jos până în sudul Franței pentru a se alătura
soției și apropiaților.
1941
Deschide un studio la Cannes, unde îl primește pe fotograful Willy Ronis. Acțiuni în cadrul Rezistenței.
Fotograf de platou pentru Les Deux Timides (Yves Champlain), Nice.
1943
Operator pentru documentarul L’Âme de l’Auvergne al lui Fred Orain și Lucien Vittet.
1944
Sejur în Elveția. Publică portrete ale lui Alberto Giacometti făcute la Hôtel de Rive, în Geneva, în
revista Labyrinthe, coordonată de Albert Skira.
1945
Premiera filmului neterminat al lui Jean Renoir: Une partie de campagne. Realizarea filmului
Aubervilliers.
Director de imagine pentru scurt-metrajul burlesc L’Homme al lui Gilles Margaritis.
1946-1947
Lansarea oficială a filmului Aubervilliers, nominalizat la categoria documentar social la Festivalul
de la Cannes.
Diverse filmări. Călătorie în Polonia. Supervizează două filme la Praga și în Olanda, care, însă, nu
vor fi scoase pe piață.
Caută, în Silezia, corpul și arhiva lui Pierre Unik. Unik dispăruse probabil în ianuarie 1945, după ce
reușise să evadeze dintr-un lagăr de concentrare.
1949
Aubervilliers primește Marele Premiu al Filmului Poetic la Festivalul de la Knokke-le-Zoute (Belgia).
1951
Sejur în Camerun, pentru turnarea documentarului Bois d’Afrique.
1956
Prima călătorie în România, după treizeci și doi de ani de absență. Câteva proiecte de film care nu
ajung să fie concretizate.
1963-1964
Prietenie strânsă cu Alberto Giacometti. Pozează pentru sculptor în atelierul acestuia, fotografiile vor
sta la baza mai multor busturi pe care sculptorul i le va realiza. La rândul lui Eli Lotar îl fotografiază
pe Giacometti lucrând în studioul său.
1969
10 mai : Eli Lotar moare la Paris.