In perioada 12 septembrie – 03 octombrie la Galeria CONTEMP se desfasoara expozitia INTIMITATE a artistului Alexandru Mărginean.

Intimitate – Alexandru Mărginean 

La finalul anului  2017, deschideam expoziţia lui Alexandru Mărginean de la Academia Română, intitulată “Coincidentia Oppositorum”, proiect configurat pe baza unor lucrări realizate timp de un deceniu şi neexpuse public până la respectivul moment. Am punctat cu acea ocazie faptul că principalele lucrări expuse se vor impune drept capete de serie pentru proiecte viitoare. Expoziţia “Intimitate”, organizată la Galeria Contemp în 2018, este un prim pas distinct şi deopotrivă nuanţat al drumului început de artist anul trecut.

Dincolo de munca propriu-zisă, de etapele parcurse şi de interogaţiile plastice formulate, îl identificăm pe acelaşi Alexandru Mărginean; de fiecare dată acelaşi şi întotdeauna altul. Aria preocupărilor sale artistice este extrem de vastă. Nu există gen al picturii pe care acesta să nu îl fi abordat în mod sistematic. Dacă personala din 2016 reunea, de exemplu, lucrări cu predilecţie abstracte, în 2017, artistul a optat pentru un criteriu tematic, iară nu stilistic sau morfologic: valorile lumii antice greco-romane, ca punct de plecare al unui discurs care mizează pe unitate, fie ea a contrariilor.

La nivel pur descriptiv, “Coincidenţia Oppositorum” cuprindea lucrări de pictură, grafică, schiţe şi studii, toate abordând corpul, drapajul şi ornamentele arhitecturale. O parte dintre acestea fuseseră realizate la modul clasic, cu mijloace academice. Cele mai multe reprezentau însă interpretări cu grade variabile de libertate, în relaţie cu modelele clasice. Nudul ocupa rolul central în economia expunerii. Nuditatea a fost privită, în contextul acelui proiect, drept înveşmântare în propriile virtuţi sau trăsături de caracter a personajelor reprezentate.

În “Intimitate”, nudul joacă un alt rol, acela al sinelui, privit ca templu al sufletului. Relaţiile dintre formă şi conţinut, dintre senzualitate, frumuseţe şi profunzime, sau dintre a privi şi a vedea, fac obiectul provocării artistice a noii expoziţii, concepută deopotrivă ca poveste şi întreg.

În faţa nudurilor, privitorul este tentat să compare şi să evalueze, în relaţie cu propria sexualitate. Alexandru Mărginean se detaşează magistral de latura sexuală, biologică, sau socială în munca sa artistică. Este interesat, în schimb, de fragilitatea relaţiilor dintre material şi spiritual, de limbajul corpului, de gesturi identitare şi trăsături lăuntrice.

Artistul lucrează exclusiv după model, ceea ce înseamnă că în spatele fiecărui nud al său se ascunde o persoană reală. Definirea acesteia prin reprezentare vizuală se constituie în adevăr al meşteşugului, în sensul platonician de techne, aşa cum îl înţelege şi îl practică.

Dacă în grafică este interesat să înfăţişeze din cât mai puţine linii şi puncte, desigur, ca mijloc de exprimare, nu ca scop, în pictură marşează pe cartea cromaticii. Precum Tintoretto, nu îşi colorează picturile, ci mai degrabă şterge impurităţile de pe ele. Aceasta este direcţia în care îşi concentrează energia Alexandru Mărginean. Căutarea unei valori cromatice sau intensităţi poate face obiectul a numeroase experimente, unele dintre ele de sorginte alchimică.

În fine, dacă artistul îşi pune ştiinţa în linie şi talentul în culoare, cu siguranţă îşi ascunde sufletul în subiectele alese. Acestea nu ţin de naraţiune, ci de surprinderea momentului ideal pentru reprezentarea unei scene. Acel “atunci şi acolo” împrumutat din sesiunile de lucru cu modelele tinde să transceandă sursa iconografică sau chiar erminia.

Ritmurile create prin alternanţa dintre linie şi culoare, cald şi rece, clasic şi modern, citat vizual şi interpretare, sau academism şi romantism, nu fac altceva decât să valideze ideea că tot ceea ce este relevant se află dincolo de aparenţe.

Mihai Plămădeală, curator