Ioana Antoniu, Adriana Elian, Andor Kőmives, Radu Pulbere

BWA SOKOL Gallery of Contemporary Art

Nowy Sacz, Polonia

Coodonator expozitie: Katarzyna Kozuch

22 iunie – 28 iulie 2018

„Și totuși pictura”

Text de Călin Stegerean

Ioana Antoniu, Adriana Elian, Komives Andor și Radu Pulbere nu sunt la prima expoziție împreună dar de data aceasta prezența lor în grup pune în evidență o realitate care se conturează de mai bine de două decenii. Cei patru formează unul dintre nucleele cu cel mai valoros conținut artistic al picturii contemporane clujene, reușind să atingă o maturitate a mijloacelor de expresie care au fuzionat pentru fiecare într-o identitate artistică cu caracteristici proprii. Am spus picturii clujene pentru a face diferența față de alți pictori care, cu toate că sînt originari din Cluj sau au trăit un timp aici, fac din acest oraș mai degrabă o destinație pasageră decît un loc de rezidență.

Acest merit al originalității nu ar fi suficient, deși este țelul urmărit cu asiduitate de fiecare artist, dacă operele lor nu ar fi valoroase prin gradul în care arta lor sublimează conținuturile pe care vor să le comunice. Totodată, deși creația lor poartă o amprentă artistică proprie fiecăruia, ca martor al evoluției lor am identificat o serie de trăsături care le-au definit parcursul și care le probează exemplaritatea.

Merită menționat întîi, mai ales pentru cei care se pregătesc să urmeze o carieră în domeniul artei, că acest lucru a însemnat o dedicație și o muncă susținută cu tenacitate pe parcursul cîtorva decenii. Putem spune că Ioana Antoniu, Adriana Elian, Komives Andor și Radu Pulbere sînt artiștii clujeni cu cea mai constantă și consistentă producție artistică, activi nu numai în atelier dar și în călătorii de studiu, permeabili la ideile și noile concepte pe care marile expoziții internaționale sau studiile critice recente le-au propus. În plus, și acest lucru exprimă o generozitate care le este proprie, energia și timpul lor s-a consumat și pentru activitățile didactice la universitatea de artă, multe generații de studenți beneficiind de dedicarea lor profesională. Cred, văzîndu-le lucrările expuse împreună, că putem vorbi de personalități artistice a căror viață s-a întîmplat să fie prinsă nu numai în două epoci diferite, ci și într-o tranziție socio-politică căreia a trebuit să le facă față, reinventîndu-și complet mijloacele de acțiune.

Această tranziție a adus pentru mulți dintre artiștii din România influențe din mediile culturale occidentale, inaccesibile pentru aceștia în perioada comunistă. Printre altele, criza picturii a fost preluată și la noi, mai ales în rîndul generației din care cei patru artiști fac parte, dacă nu prin abandonarea picturii atunci prin adăugarea unor opțiuni care vizau noile medii, în vogă în Occident, cum ar fi fotografia, video, instalațiile.

Nu a fost cazul însă în ceea ce-i privește pe artiștii despre care vorbim. Ei au rămas fideli acestui gen căruia au încercat să-i descopere posibilități neexploatate în reflectarea noilor realități. Au rămas consecvenți unui interes pentru expresia figurativului dar acesta nu este derivat din pictura reflexiei retiniene cu coordonatele unității de timp și spațiu. Dimpotrivă, ei dezvoltă un discurs liric, care uzează de metaforă sau hiperbolă fără însă ca acestea să balanseze imaginea în favoarea narativității sau a unui caracter ilustrativ-literar. Pictura lor nu este una circumstanțială, denotativă sau estetizantă ci este pregnant conotativă, efortul lor este printre altele acela de a căuta semnificații și sensuri unor aparențe care ascund fenomene complexe. De multe ori lucrările acestora par a circumscrie misterul nu din considerente senzaționaliste ci într-un demers hermeneutic sau pun în evidență o problematizare cu caracter social sau psihologic, de sondare a abisului psihic.

O altă trăsătură care îi leagă este constanta cercetare într-un plan care unește pictura cu reflecția, ceea ce a avut ca rezultat un parcurs polimorf, necantonat într-o formulă de succes, așa cum se întâmplă la mulți artiști care odată ce și-au „marcat” teritoriul rămîn fideli acestuia, mai ales din motive comerciale. Creația lor s-a dezvoltat organic, fără bruscarea unor etape, noile conținuturi avînd premise și rădăcini în perioadele creative anterioare.

Nu în ultimul rînd putem spune că artiștii despre care vorbim au avut o cadență productivă care demonstrează o vocație profundă, un imbold care depășește probabil toate celelalte reflexe și deprinderi care ne formează comportamentul. Expozițiile lor au fost mereu ocazia unor revelații pentru mediul artistic din care fac parte și mai ales pentru cei care le-au fost de-a lungul cîtorva decenii studenți. Cea de acum își propune să le confrunte opera cu un public care a putut vedea în anul 2014 doar cîteva din lucrărilor lor selectate într-o expoziție care contura fenomenul Școlii de artă de la Cluj. Pentru succesul internațional al acesteia Ioana Antoniu, Adriana Elian, Komives Andor și Radu Pulbere au avut nu numai ca profesori un rol determinant.