Text și fotografii de Călin HENTEA

Siena este doar la o oră distanță cu trenul de Florența. Cine dorește să se păstreze în mediul citadin toscan, dar să fie ferit de aglomerația sufocantă a cohortelor de turiști ce invadează permanent Florența, se poate refugia la Siena, eterna rivală a Florenței.

Da, Siena nu are strălucirea magnifică și nici comorile unice, de faimă mondială ale Florenței. Dar are mai multă erenitate. Din Piața Gramsci, unde te lasă autobuzul care pleacă de la gara Sienei sau chiar din Florența, sunt de ales două străzi spre centrul – Piața del Campo – acestui oraș magnific, dar discret. Pe via dei Montanini, continuată cu via Banchi, sunt magazine luxoase și un flux abundent de turiști. Pe via dei Termini nu sunt atâtea magazine, dar este fascinant să străbați orașul printre case medievale si arcade de Ev Mediu. Ambele străzi duc spre fabuloasa Piața del Campo, despre care nici un ghid nu uită să menționeze că este în formă de scoică. Da așa este, dar spațiul acestei piețeunice cu fântaâna ei și mai ales cu palatal ce rivalizează arhitectornic  cu success față de cel din Florența, este binecuvântat, prietenos și cu adevărat ospitalier, fie doar prin numeroasele restaurante, pizzerii sau osterii care o străjuiesc.

Apoi pe o altă străduță, la fel de seducătoare, turistul poate ajunge în fața Domului din Siena. Nici vorbă de acea coada descurajantă din fața Domului din Florența. În Siena, se cumpără rapid un bilet și astfel se poate vizita o magnifică catedrală toscană și un mozaic fabulous.

Până la urmă, nu pot spune concret de ce mi-a plăcut mai mult Siena, în urma celor câteva ore petrecute acolo, decât Florența. Poate pentru că nu am citit suficient de mult despre viața și operele florentinilor Michelangelo sau Boticelli, astfel încât să pot vibra în perfectă cunoștiință de cauză în fața genialelor lor creații. Dar tot în Siena am simțit acea liniște și împăcare cu trecutul renascentist, pe care nu l-am putut percepe în Florența asfixiată de propria ei faimă.    

 

Siena ptr Modernism