Emografii sau confesiuni emoționale pe carton și pânză

Text și fotografii de Călin Hentea

Așa cum mărturisea la vernisajul din 21 noiembrie, Cristina Țurlea își pictează emoțiile lăsându-și gândurile libere. În zori de zi, noaptea, la amiază, atunci când o emoție își cerea expresia grafică, Cristina se descărca de gânduri și picta, desena, iar liniile și culorile se așezau cuminți pe carton sau pânză.

”Povestea a început în octombrie 2016 – spune Cristina Țurlea. Numele a venit mai târziu. Când deja se strânseseră mai bine de cincizeci. Atunci le-am văzut. Toate înșirate, ordonate. Până atunci fuseseră secvențe, imagini punctuale, clipe ale sufletului prinse în linii și culoare, aparent fără o noimă, fără o regulă a minții. Emoții. Brusc au devedit un film. Clișee purtate de unda timpului. O radiografie a sufletului. EMOgrafii.”

Astfel s-a născut ultima expoziție a arhitectei Cristina Țurlea, găzduită până pe 8 decembrie 2017 la Centrul de Cultură Arhitecturală a Uniunii Arhitecților din România din strada Jean Louis Calderon. Sunt 80 de desene  – realizate pe carton colorat, înrămate în pas-partout, cu dimensiunile de 32×32 cm sau 48×48 cm – și 25 de tablouri pe pânză șasiu, pe carton pânzat, suport rigid sau lemn, în tehnici mixte. Fie că par fragmente de vitralii sau decorațiuni persane, fie ca sunt compoziții peisagistice  („Căpița”, „Buchetul fantomei”, „Peștele zburător”) sau statice („Cele 50 de nuanțe de roșu”, „Buchetul”) toate oferă cu generozitate o stare de liniște și armonie. La fel ca și precedentele expoziții ale Cristinei Țurlea, care a dovedit că are mereu resurse spre a se redescoperi: ”Sunt adeseori întrebată ce apare nou în fiecare an în expozițiile mele. E una din întrebările la care răspund cu plăcere, pentru că întotdeauna este ceva nou. O dată a fost o tehnică nouă abordată de mine, altădată un melanj propriu pe care l-am experimentat. Într-un an a fost o nostalgie după o lume veche, din care au ajuns la noi doar prin tablouri niște frânturi de viață; am reușit într-un fel să retrăiesc acea lume, rezugrăvind-o pe pânze, pe lemn. O dată a fost o excursie parcă în altă lume, un alt timp, o întâlnire cu ființe din dimensiuni nepalpabile. Altă dată, o bucurie pură ce cuprinde totul și dăruie totul. Acum, e un fel de oglindire de sine, o privire ca printr-o fereastră a sufletului. Totul vorbește în limbajul emoțiilor. Privirea este concomitent înlăuntru și în afară.”

Cristina Țurlea a mai avut expoziţii personale – „Culori și culoare”, pictură, 2010, Sala Octav Doicescu, UAR; „City-ul bancar București”, fotografie, 2010, Sala Rotondă, BNR; „înSemne în Culoare”, pictură, 2011, Centrul de Cultură Arhitecturală UAR; „Joc de Culori”, pictură, 2012, Sala Rotondă, BNR; „Malta. Muze, îngeri, mandale”, pictură, 2014, Centrul de Cultură Arhitecturală UAR; ”înCHIPuiri”, pictură, 2015, Centrul de Cultură Arhitecturală UAR „ALEGria”, pictură, 2016, Centrul de Cultură Arhitecturală UAR – și a participat la expoziţii colective:  „Dincolo de arhitectură”, pictură, 2011, Galeria Dialog, Primăria S2; „Culori în familie”, pictură, 2014, Centrul Cultural „Mihai Eminescu”;  „Siluetele orașului istoric și spaţii urbane vazute de arhitecţi”, pictură, 2014, Sibiu;  „Blouse roumaine, femme roumaine”, pictură, 2015, ICR Lisabona