Monte-Carlo sau luxul de bun gust

 

Impresii și fotografii de Călin Hentea

Doar doi kilometri pătrați pe o coastă stâncoasă. Atât este suprafața Principatului de Monaco, unde fiecare centimetru pătrat este aur curat, fiind tratat ca atare: adică cu multă inteligență, în armonie cu întregul și din grijă față de privilegiații locuitori sau musafiri ai micuțului stat monegasc. Un afiș interbelic afirma categoric că cele mai frumoase femei din lume se află vara la Monte Carlo. Astăzi nu știu dacă reclama își mai menține autenticitatea, dar exclusivismul acestui oraș rămâne intact.

Cu toate acestea, îngustele artere ale Principatului nu dau deloc senzația de aglomerare și sufocare automobilistică, așa cum se întâmplă zilnic (cu sau fară ploaie și furtuni prevenite electoral de primăriță) în Bucureștiul nostru mult iubit. Nici luxul magazinelor (toate marile branduri ale lumii sunt prezente) nu este strident, cum nici mulțimea de Bentley-uri sau Ferarri nu surprinde, pentru că toate par firești, de-ale casei. Nimeni nu se grăbește, ca la celebrul Raliu (o perioadă contra-recomandată în ghidurile turistice de uz general), nu se accelerează, nici chiar prin labirintul tunelurilor săpate în coasta muntelui, pentru a descongestiona traficul bogaților lumii. Polițiștii monegasci au o uniformă aparte, sunt extrem de politicoși și multi-lingvi, dar le este interzis să se fotografieze cu turiștii din rațiuni de securitate. Pentru turistul grăbit, soluția salvatoare este autobuzul roșu cu platformă, care face turul complet al orașului și oprește în punctele esențiale, unde fiecare poate coborî sau urca la loc când dorește; totul pentru numai 22 Euro biletul. Dar nici să urci și să cobori pe bulevardele destul de întortcheate din Monaco doar cu harta-n mână nu e o soluție pentru tălpile turistului, oricât de tăbăcite ar fi. 

Oricât de exorbitant ar fi prețul unui metru pătrat de spațiu locativ în Monte Carlo, Prințul Rainier a găsit loc nu doar pentru o grădină de trandafiri dedicată faimoasei sale soții, Prințesa Grace de Monaco, dar și pentru alte mici și exotice parcuri, ce dau căldură acestui stat-oraș din piatră, plantat de secole la malul mării. Cât despre iahturile din portul monegasc, ele trebuie privite, fie de sus, de pe esplanada Palatului, fie de jos, de pe cheiul Albert I, pentru că nu pot fi povestite, atât de multe și diferite sunt.

În fine, o vizită prin saloanele Cazinoului din Monte Carlo (17 Euro intrarea), mai pe la prânz, înainte să înceapă jocurile, este și aceasta un spectacol, nu doar al somptuozității spațiilor prin care se vântură averi fabuloase, ci prin jocul liber al imaginației despre toate cele care se petrec noaptea acolo. Există nu doar celebrele mese verzi de ruletă, dar și un salon de „păcănele”, care-l pasionau atât de tare pe răposatul general Stănculescu. Cât despre celelalte nume de personaje românești, despre care se spune că ar avea acum apartament și buletin de Monte Carlo, nu merită menționate, fiind în total dezacord cu armonia firească, confortul neostentativ și bunul gust al locului.