Ce îți ocupă cel mai mult timp în momentul de față?
Cel mai mult timp în momentul de față îmi ocupă găsirea unui loc în care să îmi dau seama unde locuiesc: între abstract și figurativ, între culoare și desen, între reținere și nonșalanță, între Franța și România.

Ce rol are locul în care lucrezi?
Întrebarea este foarte bună! Locul în care locuiesc este determinant în identificarea noilor formule, energii de lucru și spun asta pentru că ultimele lucrări făcute acum o luna, sunt rezultatul, schimbării “atelierului” ad-hoc, pe un balcon în sudul Franței. Timp de o săptămână mă refugiasem de canicula din România, și fără să îmi propun, am lucrat pentru prima oară noaptea, într-un loc impropriu pentru pictură, însa propice pentru noi experimente, rudimentar, fără nimic stabilit, însă încărcat de energia unui ocean, a unor amintiri, și sub anumite influențe induse artificial, (căci da mă citești printre rânduri), specifice începutului de secol 20. Ecole de la Ruche, “energii” sau stimulente artificiale, și mă gândesc aici la Modigliani, Soutine așezați la orizontală în așteptarea liniștii depline! Deși am renunțat definitiv la alcool.

Unde ai vrea să expui în viitor?
Mi-ar plăcea să expun la Espace Rebeyrolle în Eymoutiers, un referent cultural pentru mine și un pictor fetiș. Însă nu îmi place să îmi fac planuri. Viața este ceea ce ți se întamplă în timp ce ești ocupat să îți faci planuri, ca să îl citez aici pe John Lennon.

Cu cine ai vrea să expui?
Aș vrea să expun cu Gerard Gasiorowsky, Bogdan Rața și Julie Mehretu, dar și cu Paul Rebeyrolle sau Ali Banisadr. Sau Jean Louis Bessede.

Există o relație între arta ta și resurse financiare?
Există și va exista întotdeauna o relație între bani și artă, însă pe termen lung asta nu înseamnă nimic decât în “imediat”. Banul e doar un “motor minor” în realizarea unor proiecții și proiecte materiale, care nu au nimic de-a face cu sinceritatea actului artistic și emoția creativă, însă e necesar și strict legat de speculații, cote și goana după notorietate. E o mare diferență între prestigiu și notorietate. Eu aș alege sinceritatea!

Ce păstrezi din ce creezi? Care sunt criteriile de selecție?
Păstrez tot, însa mă dezic de mine în fiecare zi! Selectez lucrările care mă intrigă și mă enervează, legate deseori de experiențe plăcute sau foarte neplăcute; de exemplu seria recentă de „desene-somnifer” facute la Guethary, în urma unei experiențe neplăcute cu o “muză-galbenă”.

Care sunt cele trei cuvinte, care te caracterizează cel mai bine?
Loial, nerăbdator-pasional și prea sincer.

Cea mai placută descoperire?
Influența nefastă care o poate avea suferința și intâlnirea cu persoana, cu care nu ai fi vrut niciodată să te intâlnești, mă refer aici la influența asupra creației și identificarea unei noi direcții în arta mea, pardon, în pictura mea.

Care este cea mai de preț posesiune a ta?
Călatoriile, cea mai de preț posesiune.

Care este cea mai mare extravaganță a ta?
Să fiu legat de pat într-un aeroport pentru ca am insultat cinci politiști francezi, în urma unui episod foarte trist, când lucrarea mea de la Paris a fost distrusă de niște musulmani care credeau că am vrut sa aduc omagiu celor uciși la Charlie Hebdo.

Cea mai frumoasă amintire?
Sunt mai multe: vizita cu Ștefan Călărășanu la expoziția lui Miguel Barcelo, expoziția Antonin Artaud / Van Gogh de la Muzeul Orsay. O întâlnire cu o “tânară domnișoară galbenă” pe 22 mai la mine în atelier.