Galeria Anca Poterașu vă invită, joi, 22 iunie, începând cu ora 19.00 la expoziția de grup a artiștilor Oana Coșug, Miron Ghiu, Adelina Ivan, Elena Pîrvu, Doina Simionescu, Zoltán Béla
Curatori: Daria Ghiu, Cristina Stoenescu

Str. Plantelor nr 58, Sector 2, București.

Ce sunt portalurile? Intrări-chenar, bine demarcate; înspre ce? Titlul acestei expoziții își propune să definească un traseu inversats, o intrare dintr-o lume increată într-una posibil concretă, dar cu menținerea unui etern „între teritorii”, o călătorie întoarsă, o pendulare fără timp între mecanic și manualitate, între forme non-definite, apariții palide, indecise, și forme „la vedere”, evidente, schițate sumar, din vârful peniței.

Încercăm să construim o expoziție a explorărilor, a vulnerabilității, a lucrului febril într-un anumit mediu (desen, colaj, asamblaj, pictură, muzică electronică), o expoziție nu a jocurilor de putere, ci a căutărilor și a fragilității, a serialității: fragilitatea texturilor delicat îmbinate care lasă să se întrevadă lumina naturală, fragilitatea și deformarea hârtiei la întâlnirea cu acuarelele și apa în cantități mai mici sau mai mari, sensibilitatea suprafeței albe de hârtie, atunci când desenul ocupă doar foarte puțin din aceasta și lasă restul curat, sunetele abstracte, abia schițate, și totuși hipergestuale. Un contur care caută perimetrul efemer al umbrei, o geometrie a lucrurilor care trec. O expoziție a amprentelor, mai puternic sau mai slab imprimate.

„Portaluri” pentru că lucrările așezate în dialog și uneori în tensiune stabilesc treceri: umbrele figurative se anulează sub ochii tăi, detaliile discrete ale lumii exterioare devin perete pentru interiorul galeriei, formele indecise transformă coala de hârtie într-una reliefată, motivul repetat obsesiv își menține acel aer nou la fiecare atingere a pensulei. Dar vorbim și despre treceri în sens generațional: prezența misterioasă a artistei Doina Simionescu (1947-2016) devine în expoziție o resursă posibilă pentru artiștii tineri: Oana Coșug, Adelina Ivan, Zoltán Béla ori proaspăt absolventa Elena Pîrvu. Căutările lor au loc în timpuri suprapuse, non-lineare – apare perspectiva repetiției diferențiate a unei linii de orizont – în imagine, în sunet.

O expoziție care surprinde o secvență contemporană: a trecerilor, uneori vizibile pe aceeași suprafață de lucru, de la desenul curat, controlat, corect, la cel mecanic, repetitiv, continuu, rezultat al unei deplieri mentale inconștiente.