Călin Hentea
Luni, 16 noiembrie 2015, la ora 17.00, în Galeria Artelor din bulevardul Elisabeta a Cercului Militar Național ar fi trebuit să aibă loc vernisajul expoziției de pictură a Marilenei Murariu intitulată „Mulțumesc maître Bosch”. Sala fusese anterior închiriată și plătită de artistă, dar cu trei zile înainte de vernisaj, o voce de la Cercul Militar Național i-a comunicat telefonic că expoziția îi este interzisă în acel loc, deoarece „armata nu face propagandă politică” și în consecință să vină să își ia banii înapoi.
Că militarilor români le este interzis prin Constituție să facă politică este un fapt recunoscut de toată lumea, dar să fie atât de inculți și înghesuiți civic încât să aprobe o expoziție, pentru ca apoi să o respingă este foarte greu de înțeles și acceptat. Nu ne referim aici la militarii armatei române, la cei care au datoria să știe a folosi arma și nu penelul, ci la acei responsabili cu așa-zisa activitate culturală din armată, care se dovedesc a fi doar niște demni urmași ai sinistrului fost Consiliu Politic Superior condus de generalul Ilie Ceaușescu. Despre aceștia am scris pe larg, și poate prea blând, în capitolul „Printre cepesiști și peremiști” din volumul meu „Memorii în bocanci”, apărut la editura Cartea Românească în 2013.
Faptul că acești culturnici cu grade mari (despre care pot fi formulate întemeiate bănuieli că nu știu a trage ca lumea cu pistolul, darămite cu altceva în afară de vorbe goale), și care zic că se ocupă de arta și cultura din armată, evident că nu auziseră (de văzut nici vorbă) de personalitatea artistică a Marilenei Murariu și a precedentelor sale expoziții din 2011 și 2012 poate fi parțial scuzat. Nimeni nu-i perfect, nici atoateștiutor. Grav este că acești yes-man-i bățoși în uniformă fac cu adevărat politică tocmai prin actul de cenzură pe care, iată, îl exercită asupra unui artist în baza crasei lor obtuzități culturale, a incapacității lor de a înțelege valențele civice ale unui act cultural și a neputinței lor de a depăși mentalitatea obtuză a unui triumfalism patriotic, presărat eventual cu floricele pe câmpii. Interzicerea unui act de liberă exprimare plastică a unei atitudini civice critice, a unui pamflet chiar, este un gest politic clar, dar un moștenitor de gândire cepesistă nu poate concepe așa ceva.
Cei care cunosc creațiile plastice ale studentei favorite a marelui pictor și profesor Vasile Grigore știu foarte bine că Marilena Murariu este extrem de departe de a face propagandă politică sau de a fi simpatizantă a vreunui partid tocmai pentru că, aidoma lui Hieronymus Bosch în chipurile schimonosite ale compozițiilor sale, sau lui Eugène Delacroix în „Libertatea conducând poporul” sau a lui Picasso în „Guernica” și asemenea lui Ion Luca Caragiale în geniala sa satiră social-politică, se revoltă plastic împotriva politicianismului (care poartă, desigur nume, prenume și un chip), are o atitudine critică, satirizează și ne demonstrează în pânzele sale că împăratul este gol. Fără nici un partizanat, Marilena Murariu pune pe pânză acel chip al multor politicieni români pe care ea l-a deslușit și pe care poate că fiecare dintre noi l-a zărit la un moment dat, dar nu a avut timp să-l descifreze până la capăt. Compozițiile plastice ale Marilenei Murariu înfățișează de fapt întreaga faună prezentă pe scena politică actuală. Tocmai de această atitudine civică și umană liberă și responsabilă, sus-numiților dogmatici în uniformă, robi deplin ascultători ai unor mentalități încremenite în poziția de drepți le este frică, ei fiind incapabili de a o înțelege și atunci o resping. La vremea respectivă, am convingerea că și pe nenea Iancu l-ar fi respins drept un abject propagandist anti-român.
Vestea cea bună este că neobișnuitul curaj al acestei ființe blânde, Marilena Murariu, nu a fost îngenunchiat de brutalitatea oarbă a bocancului cenzurii militare: expoziția „Mulțumesc maître Bosch” se va deschide totuși luni, 16 noiembrie 2015, dar la ora 19.00, în sediul Casei de Licitații Goldart, din intrarea Ion Luca Caragiale, nr. 1.
Recent Comments