Galeria Új Kriterion din Miercurea Ciuc
(str. Petofi nr.4)
Joi 1 octombrie orele 18.
Laurian Popa: După fugă
Laurian Popa „După fugă” @ Galeria Új Kriterion din Miercurea Ciuc (1) Laurian Popa „După fugă” @ Galeria Új Kriterion din Miercurea Ciuc (2) Laurian Popa „După fugă” @ Galeria Új Kriterion din Miercurea Ciuc (3) Laurian Popa „După fugă” @ Galeria Új Kriterion din Miercurea Ciuc (4) Laurian Popa „După fugă” @ Galeria Új Kriterion din Miercurea Ciuc (5) Laurian Popa „După fugă” @ Galeria Új Kriterion din Miercurea Ciuc (6) Laurian Popa „După fugă” @ Galeria Új Kriterion din Miercurea Ciuc (7) Laurian Popa „După fugă” @ Galeria Új Kriterion din Miercurea Ciuc (8) Laurian Popa „După fugă” @ Galeria Új Kriterion din Miercurea Ciuc (9)
Laurian Popa: Obiecte dincolo de umbră
 
În practica artistică a ultimilor 50 de ani, obiectul, oricât de banal, şi-a consolidat propriul spaţiu pe teritoriul artei contemporane. Odată cu începuturile secolului trecut, cu celebrele ready made duchampiene, folosirea improprie a obiectului a generat o mişcare centrifugă de reprezentări şi de invenţii aplicate, nenumărate procese de metamorfoză. Spectatorul s-a interogat adesea asupra apartenenţei reale şi asupra materialităţii obiectului – matrice, cu atât mai mult în cazul asocierii între obiecte, destinate unei rapide combustii artistice a semnificaţiilor. Identitatea obiectului a devenit un fel de extensie a comunicării, un reflex sau o distorsiune comercială, cum s-a întâmplat în cazul Pop Art -ului, un hibrid de artă combinatorie, ca în lucrările lui Rauschenberg, în manifestările New Dada, o saga umoristică aşa cum apare ea în instalaţiile teatrale ale lui Fischli & Weiss, pentru a cita câteva exemple.
Lumea obiectelor lipsite de viaţă, expulzate şi deposedate de contextul lor funcţional şi comercial descrie registrul expresiv al lui Laurian Popa, într-o abordare personală, deopotrivă abstractă şi figurativă. În lucrările semnate de Laurian, influenţele şi interferenţele reciproce produc corelări complexe între tehnica artistică şi limbaj, cu trimiteri la personaje marginale absente, dar recuperate vizual printr-o tehnică de distanţare şi de construire a alternanţei prezenţă / absenţă aflată în opoziţie, am putea spune, cu tehnica de prezentare a obiectelor.
În expoziţia precedentă din 2014, organizată la Muzeul de Artă din Arad, Laurian pornea de la recuperarea recuzitei teatrale de culise, a unui întreg arsenal de elemente scenice refuzate, deteriorate, scoase din uz, refolosite de artist şi reinvestite cu un nou rol într-o insolită piesă proprie, servind unei naraţiuni figurative şi abstracte, în acelaşi timp, care corela atunci metoda compoziţională şi interpretarea tematică. Aceleaşi obiecte ancorate într-un spaţiu delimitat şi abstract reapar acum în expoziţia După fugă.., la GaleriaÚj Kriterion din Miercurea Ciuc.
Pierderea identităţii se transferă în pierderea memoriei şi invers, obiectul întors asupra lui însuşi capturează mişcările lente, de final de cursă, ale oamenilor străzii, într-un tablou ready made provizoriu şi involuntar. Proiecţia multiplă a unui obiect (plapuma, de pildă, când galbenă, când roşie), defalcată în secvenţe distincte, construite în micro-naraţiuni, se topeşte într-un zig zag paralel, neterminat, într-o explozie de culori care izbucnesc printre resturile obiectelor deposedate de rolul lor principal. În timp ce oamenii  străzii, care nu apar deloc în aceste lucrări, sunt umbre invizibile, clandestine, urme ale vieţii hăituite în aceste spaţii golite de prezenţa lor.  
Anumite metode ale neuroesteticii ar putea fi utile pentru a înţelege, de exemplu, de ce Laurian asociază „confortul şi lenea” cu plapumele abandonate în picturile sale, aşa cum rezultă din statement-ul expoziţiei. Tot astfel am avea un indicator în plus pentru a înţelege de ce pătura care a aparţinut surorii sale în copilărie a devenit acum haina magică a unui totem pătrat. Tot neuroestetica ne-ar putea oferi un fir al Ariadnei pentru a pătrunde în structurile geometrice, în alăturarea de inele onirice şi în aglomerarea de culori, în alianţa de obiecte şi subtile referinţe reflexive, aproape metafizice – toate, elemente care vorbesc despre incontestabila maturitate creatoare a artistului şi descriu, deja, iconografia precisă a unei opere profund articulate.
 
2_laurian-popa 3_laurian-popa 1_laurian-popa 4_laurian-popa 5_laurian-popa
Laurian Popa: Objects Beyond the Shadow

In the artistic practice of the last 50 years, the object, however ordinary, has consolidated its own realm on the territory of contemporary art. With the beginnings of the last century and the famous ready made objects by Duchamp, the improper use of the object has generated a centrifugal movement of representations and applied inventions, alongside countless processes of metamorphosis. The spectator has often questioned about the object’s real origin and about its materiality – and even more when it came to the association of objects, which became subjects to a rapid artistic combustion of significants. The identity of the object has been turned thusly into a sort of extension of communication, a reflection or a commercial distortion, as it happened with Pop Art, a hybrid of combinatoric art, like in Rauschenberg’s works, in the New Dada manifestations, or a humor-filled saga the way it appeared in the theatrical installations of Fischli & Weiss, just to quote but a few examples.

The world of lifeless objects, expelled and stripped of their functional and commercial context identifies Laurian Popa’s particular expressive path, in a personal approach, at the same time abstract and figurative. In his works, the mutual influences and interferences produce complex correlations between the artistic technique and language, with allusions to absent marginal characters, but who are recovered visually through a technique of distantiation based on the alternation between presence and absence, which is opposed, one could say, to the technique of presenting the objects.

In his previous exhibition of 2014 organized at the Museum of Art in Arad, Laurian would start there from recovering the back stage props, a whole series of refused stage elements, deteriorated, not functional any longer, which have been re-used by the artist and reinvested with a new role in the artist’s new original play, aimed to serve therefore to a figurative and abstract narration, which at that time put together the compositional method with the thematic approach. The same objects anchored in a delimited and abstract space reappear now in the exhibition After the escape…, at the Új Kriterion Gallery in Miercurea Ciuc.

The loss of identity goes to the loss of memory and vice versa, the object turned to itself captures the slow motions, as if of end of race, of the homeless people, in a ready made picture, involuntary and ephemeral. The multiple projection of an object (the duvet, for instance, now yellow, now red), separated in distinct sequences, constructed in micro-narrations, melts in a parallel zigzag, unfinished, in an explosion of colors which burst among the remains of objects deprived of their principal role. All this while the homeless, who never appear physically in these works, are like shadows of a haunted life in these spaces devoid of their presence.

Certain methods of Neuroaesthetics could be helpful in order to understand, for instance, why Laurian associates “comfort and laziness” with the abandoned duvets in his paintings, the way he asserts in his statement for this exhibition. The same way we may have a further clue to understand why the duvet that belonged to his sister during her childhood has become the magic cloth of a square totem. The same Neuroaestetics could provide us with the Ariadne’s thread able to lead us through the geometrical structures, in the junction of dream-like rings and in the agglomeration of colors, in the alliance between objects, subtle almost metaphysical references – all, elements which clearly speak about the incontestable maturity of the artist and delineate already the precise iconography of a deeply articulated work.

Claudio Scorretti, Art advisor, Gallerist