Roma – poate un loc de pelerinaj

Roma – poate un loc de pelerinaj

Text si fotografii: Călin Hentea

Nu am găsit nici o explicație cât de cât solidă pentru reacția mea, aproape alergică, la Roma. Deși sunt un admirator al istoriei Romei antice și un entuziast al Renașterii și Barocului italian, contactul direct cu orașul ce găzduiește în prezent toate aceste minunății m-a lăsat rece. Spre stupefacția și iritarea prietenilor, Cetatea Eternă a reușit chiar să mă calce pe nervi. Senzația pe care am avut-o după zece zile de periplu printre muzeele, colinele, bisericile, restaurantele, parcurile și străduțele Romei a fost aceea că acest oraș trăiește astăzi doar din glorioasa moștenire lăsată de geniile Antichității Renașterii și Barocului, ale căror creații continuă să genereze un irezistibil miraj internațional. Miraj pentru care milioane de turiști plătesc anual bilet de intrare, cumpără pungi de suveniruri și achită note substanțiale la restaurant sau hotel.

Basilica San Pietro, cu tot fluxul său enorm de vizitatori, reușește să-l primească pe fiecare ce-i trece pragul și să-i spună ceva; eu am lăcrimat. Am urcat apoi penitentele scări până în vârful cupolei, dar panorama descoperită în acel punct asupra Romei parcă nu m-a bucurat la fel precum perspectiva Parisului de pe terasa din fața catedralei Sacre Coeur. Așa cum în Basilica San Pietro am simțit puterea creației născute din credință, tot așa în parcul și Galeria Borghese am recunoscut bucuros atmosfera rafinată specifică unui spațiu al civilizației occidentale: liniște, eleganță, curățenie, relaxare, Carravagio, Berninni, detaliul impecabil. Via Veneto cu ambasadele sale bine păzite și superluxoasele sale magazine și restaurante este poate singura arteră romană ce împărtășește pe deplin spiritul domeniului Borghese; nici vorbă de gunoaie, întunecimi, înghesuieli sau case lăsate coșcovite cu pretenții de farmec local, precum în boemul cartier Trastevere, mai puțin convingător totuși decât echivalentul său parisian, Montmartre.

În rest, aglomerație mare și ubicuă, fie și în afara tradiționalelor luni ale concediului de vară. Poate de aceea serviciile romane sunt chiar și în septembrie fie mediocre, fie plictisite. Oricum, în cazul Romei, mai mult decât în alte mari orașe europene, o bună parte din informațiile din seria de ghiduri turistice Top 10 s-au dovedit neactualizate (linii de transport în comun, preț bilete muzee) sau false: recomandat drept ”cel mai râvnit cappuccino” și în pofida aprecierilor din The New York Times din 2006 afișate ostentativ, cel din Caffe Sant Eustachio, s-a dovedit a fi un fel de apă chioară cu lapte, servită arogant la tejghea (nici vorbă de locuri la măsuțe), în zgomot de cești și farfurioare spălate non-stop; la Gellateria della Palma, menționată drept ”un salon modern cu peste 100 de tipuri de înghețată”, am beneficiat după o coadă tipic românească de cea mai proastă înghețată din Roma. În fine, la studiourile Cinecitta, contra unui bilet destul de scump (20 Euro, față de 27,5 Euro la Vatican și doar 8 Euro la Galeria Borghese) am avut parte de cea mai indolentă și mai șleampătă, după vorbă și după port, ghidă pe care am întâlnit-o vreodată.

Și totuși, dincolo de umori personale sau reclame internaționale, la Roma trebuie mers neapărat. În nici un caz pentru magazinele din zona Via del Corso sau Via del Condotti. Poate nici măcar pentru a te înghesui în fața lui Pieta, Moise sau Fontana dei Trevi, permanent sufocate de aparate de fotografiat, ca și cum imaginile în cauză n-ar fi disponibile pe sacoșe, cărți poștale sau în suveniruri de un kitsch perfect. Roma trebuie parcursă pentru că acum câteva mii de ani, iar apoi acum câteva sute de ani, în acest loc s-au petrecut niște fapte mari politice, spirituale sau artistice care au marcat definitiv istoria omenirii. În fond, Roma nu trebuie privită ca o țintă turistică, cu obiective de atins și cumpărături de făcut, ci ca un loc de pelerinaj pentru cei ce vor să înțeleagă ceva din spiritul Europei și bazinului mediteraneean. … și în plus, Roma se lasă foarte ușor fotografiată, după gustul fiecăruia.

01 Sic transit gloria mundi in Forul roman