Muzeul Național al Țăranului Român găzduiește în perioada 2 – 8 iulie 2014, la Sala Acvariu, expoziția Confluențe, influențe – în artă?, realizată de artistul George Vasilescu.
text: Pavel Șușară
“George Vasilescu este un pictor cu totul atipic față de ceea ce ne-am obișnuit să înțelegem, în mod curent, prin acest cuvânt.
Fără a rămâne captiv în categoriile clasice ale picturii, dar și fără a ieși din materialele, din tehnicile și din instrumentarul tabloului, el se desprinde hotărât de suficiența genurilor și de reflexivitatea pură de atelier, însă nu intră nici în retorica angajată și nici în militantismul explicit al autointitulatului artist vizual.
Pentru el pictura înseamnă imagine, înseamnă compoziție, înseamnă portret, înseamnă, în ultima instanță, figurativ. Ceea ce îl deosebește, totuși, în mod decis, de un pictor tradițional este faptul că el părăsește atelierul, iese din ambianța meditației înalte și din ritualurile de creație consacrate și intră în istoria imediată și în noua mitologie a clipei.
În felul acesta, lucrările sale nu mai sunt autoreflexive, studii de limbaj sau de cod, așa cum se întâmpla în spațiul modernității, ci analize de caz, studii sociologice sui generis, vehicul și canal de drenaj pentru un anumit nivel al gustului public în goană după forme de recunoaștere și de acreditare.
Luând act de prezența publică, din ce în ce mai pregnantă, a unui gen muzical exotic, cu inflexiuni orientale și cu o epică autoreferențială eroizantă, așezat generic sub specia manelei, care a propulsat într-o zonă a maximei vizibilități personaje insolite, atitudini neconvenționale, chipuri cu o expresivitate neobișnuită, pictorul a realizat enormul potențial vizual pe care fenomenul îl generează.
Sedus de acest ceremonial proaspăt, lipsit de inhibiții și cu o forță de pătrundere ieșită din comun, George Vasilescu a devenit cronicarul plastic al acestei realități mult mai complexe decât pare ea la prima vedere, plasând în centrul interesului său atât chipurile, portretele și atitudinile maneliștilor, cât și aura eroico-spectaculară cu care ei se înconjoară.
Rezultatul artistic al acestui interes sunt câteva mari compoziții și portrete compoziționale care sugerează nu doar, așa cum ar fi de așteptat, identitatea modelelor, ci și coordonatele fenomenului, dinamica prezenței sale în spațiul public, aspirațiile și conștiința de sine ale personajelor implicate.
O pictură la cald, vie, efervescentă, în care relativismul și proiecția mitologică își dispută întâietatea, în care centrul și periferia își îngemănează resursele de autoritate și de expresivitate, în cea mai relaxată perspectivă postmodernă, cam așa ar putea fi definit, într-o singură frază, proiectul, el însuși singular, pe care îl propune George Vasilescu, migrat, la rându-i, spre centru dinspre periferia fenomenului artistic contemporan.
Dar cum în postmodernitate, ca și în alexandrinism, centrul este pretutindeni, în mod logic, periferia nu este nicăieri!”
Cu această ocazie, Muzeul Național al Țăranului Român va organiza, în ziua de vineri, 4 iulie, la ora 15.00, la Clubul Țăranului, o dezbatere referitoare la cultura romilor din România și, cu deosebire, la fenomenul manelelor.
foto Lucian Muntean
“De ce are nevoie in om pentru a deveni pictorial de succes? ” m-am intrebat mult timp.
” talent? ” – aiurea! , “Viziune artistica?” – gresit!!
Cred ca am aflat raspunsul in sfarsit : “Trebuie doar sa aleaga o serie de subiecti submediocri, sa me faca icoane ( cu foita de aur) si sa gaseasca niste insi (asa zisi critici) care sa spuna ca mazgalelile lui e arta.. care este…” Si, desigur, cine spune ca tablourile lui sunt kitchuri ordinate, va fi catalogat drept “rasist”.