InnerSound si Modernism prezinta cate un mini-interviu cu artistii participanti la concursul de fotografie “Mistere contemporane”, expus in cadrul Festivalului InnerSound 2013, la Fundatia Löwendal Bucuresti.
Ma numesc Cristina Irian, observator cu ochiul liber. Ma uit atunci cand privesc. De cele mai multe ori nu fac fotografii, mai degraba ma prefac. Uite asa: Acopar ochiul stang cu mana din partea lui apoi, de cealalta partea a mea, indoi degetul mare si aratatorul, le unesc intr-un cerc pe care mai apoi il potrivesc bine la ochiul drept si ma uit prin el. Gata!
1.Ce inseamna pentru tine a fotografia?
A fotografia inseamna pentru mine a concentra laolalta, intr-un punct de vedere personal, sensibilitatea, vibratia posesorului punctului fara a margini vederea privitorului.
2.Care este prima fotografie de care iti amintesti?
Imi amintesc de o fotografie cu mine, copil fiind, in care nu ma uit la aparatul de fotografiat, ci imi vad de treaba mea, culeg flori.
3.Care e fotografia preferata din portofoliul personal? De ce?
Asez de la bun inceput o distanta confortabila intre mine si ele, mie mi-au apartinut cand le-am facut. Daca le-am facut, atunci inseamna ca le-am simtit ca fiind plastice si irepetabile. Acum doar le vizitez cu placere. Ele isi castiga, ca sa zic asa, singure existenta.
4.De ce ti-ai dorit sa expui in cadrul InnerSound New Arts Festival?
Anul acesta am raspuns cu o serie de “molecule” invitatiei primite de la Sabina Ulubeanu, director artistic al InnerSound New Arts Festival, de a compune fotografic pe tema misterelor. Sabina, asa cum numai ea stie sa incante, a spus mistere, eu am raspuns molecule. Moleculele, precum notele muzicale, sunt niste mogaldete misterioase. In frumoasa camera de la Lowendal s-au insiruit 8 molecule de fotografie cu o masura de diptic.
5.Care este fotograful tau preferat?
Ar trebui sa ii stiu bine pe toti pentru a-mi permite sa clasific dupa o ordine de valoare a preferintelor. De incantat insa, ma incanta mai mereu omul si fotograful Andre Kertesz cu a sa infinita cautare, creativitate si eleganta vizuala. Nu s-a oprit niciodata, cu niciun pret. Cu aceeasi bucurie “vizitez” omul si fotograful Saul Leiter pentru capacitatea sa de exprimare plastica, de intelegere a dispunerii culorilor si a suprafetelor. Ambii, oameni foarte discreti si generosi. In arta, doi copii mari, grozavi.
6.Care este aparatul foto preferat si de ce?
Nu ma aventurez in discutii tehnice, raman la ale mele aparate. M-am imprietenit pe rand cu doua, alintate dupa cum urmeza: micul Fuji si batranul Nikon.
Recent Comments