Dacă în „Despre Elena în general” regimul spectacular al puterii se configura întru-câtva subsidiar (însă nicidecum marginal), ocultat fiind de debordanta „vivacitate” a ilustrei defuncte, acesta devine subiectul nodal al actualei expoziţii a Marilenei Murariu, sugestiv intitulată „Show –off, of,of!”
În deja cunoscuta-i manieră echivocă pictoriţa se inspiră din (şi reeditează pe pânză) „inocente”programe televizate, axate pe spectacolul „pur” de varietăţi sau pe emisiuni cu „asumat” conţinut cultural-educativ, pentru a desconspira de fapt circul mediatic grotesc, subversiv întreţinut de politicieni.
Titlurile unor lucrări se abat nesemnificativ de la original – fie acesta numele unor show-uri cunoscute (Plasă de stele, Duminică noaptea în familie), fie formulări „memorabile” ( Pe tocuri înalte…, Bunga-bunga) – altele sunt prelucrate doar cât să sporească efectul parodiant al mesajului ( Te-mpui cu blondele, Zece şi un sfert pentru România ). Toate sunt ferestre deschise către o lume pe dos, colcăind de o faună deconcertantă, în care recunoaştem de-a valma oameni politici şi de televiziune, „regizori” şi „actori”, manipulatori şi manipulaţi prinşi extatic într-o învăluitoare plasă de stele şi de interese.
Perversitatea agresivă a „sforarilor”,demersul lor viciat, sunt exprimate în plan formal -anatomic prin corporalitate dezlănţuită ori surplus epidermic. Pectorali şi fesieri proeminenţi, ocheade şi gesturi complice, hohotele şi chicotelile protagoniştilor sugerează defularea violenţei într-un cadru controlat, decompresia prin exces.
Alăturarea şocantă sau burlescă în acelaşi cadru a unor politicieni „incompatibili”, asocierea dintre aceştia şi alţi actanţi aparent apolitici trimit la încâlcitele iţe ale manipulării, din strânsoarea cărora – pare a afirma pictoriţa – nu scapă nimeni. Cel puţin aşa se explică prezenţa în expoziţie a ilariantului autoportret în dublă ipostază de balerină ( M-a făcut mama artistă) – fabuloasă autoironie şi parafrază a lumii duplicitare în care trăim.
În ciuda notorietăţii figurilor reprezentate, a prezenţei lor „strălucitoare”, personajul cheie, cel care le reuneşte invariabil de fiecare dată , este şi singurul anonim. Inspirat de chipul unui erou emblematic (autoportret) al artistului chinez Yue Minjun, împieliţatul motociclist al Marilenei îşi dezvăluie doar rictusul larg şi pomeţii îmbujoraţi de satisfacţie. De satisfacţia reuşitei show-ului orchestrat.
Marian Constantin
O expozitie incitanta, pe alocuri socanta, din care nu lipseste autoironia. Cine are ochi sa vada, cine are cu ce, sa inteleaga.