CIUPERCI

text Claudiu Berbece 
foto Lucian Muntean

Sătenii din Rogojel, sunt ocupaţi cu dibuitul hribilor prin luminişurile din pădurea Vlădeasa.

Pita vacii, pâinea de toamnă pentru moţi
E ultima toamnă de dinaintea intrării în UE, iar ţăranii noştri se pregătesc cum pot. Unii taie porcii pe care din 2007 vor trebui să-i adoarmă pentru a-i mânca, alţii culeg strugurii pe care nu vor mai avea voie să-i vândă. Pentru moţii din părţile Clujului însă, perioada aceasta n-are gust de “la revedere”. Sătenii din Rogojel, comuna Săcuinei, sunt ocupaţi cu dibuitul hribilor prin luminişurile din pădurea Vlădeasa. Răsplata trezitului la cântecul cocoşului este, în unele cazuri, de 30 milioane pe lună.


Traian Buş, spiriduşul hribilor
Un bătrân cu vorba rară, ochii limpezi şi mâinile mari şi moi spune că “italienii au mare poftă de pita vacii”, aşa cum numesc oamenii locului hribii. Pe numele său Traian Buş, cunoscut prin sat drept Traian “a Hapului”, bărbatul de 73 de ani lasă sarcinile zilnice în grija nevestei şi urcă până la 1.800 de metri după “pitorci”, o altă denumire a hribilor. Prin pădure e răcoare, ceaţa urcă tot mai sus din iarba rece şi se mai porneşte şi câte-o ploaie insistentă. Dar moş Buş îşi păstrează pasul încet, privirea agilă şi, cel mai important, blândeţea cu care culege “ciupercile de aur”. Bineînţeles, întregi costă mai mult. Învelit cu o muşama albastră, care-i acoperă spatele şi umerii, şi purtând aceeaşi pălărie maronie pe cap, dar nu şi pe urechi, Traian Buş pare un spiriduş în vârstă. Se bucură în linişte la fiecare “captură” şi îndură cu un aer înţelept greutăţile expediţiei.
Cinci milioane pe zi
În echipe de câte doi-trei, sătenii cutreieră pădurea Vlădeasa câte 15-20 de ore pe zi, iar la sfârşitul “programului” coboară cu raniţe, plase şi pături, toate ticsite, la locul de cântărit. După o zi cătrănită, întunericul mai păstrează încă destui stropi de ploaie. Pentru ciupercari, urmează negocierile cu intermediarii italienilor. “Preţurile se mai schimbă, dar fac şi 4-5 milioane pe zi. Păi, decât să merg să lucrez pe şantier, pentru 2 miloane juma’ pe lună, mai bine culeg ciuperci vara şi toamna”, spune Iosif Roşca, un bărbat din Rogojel. Marfa se vinde cu banii jos, iar hribii, odată preluaţi de colectori, sunt fie congelaţi şi păstraţi în halele firmelor din ţară, fie ambalaţi de urgenţă pentru export.
Tradiţia exportului de “pita vacii”
La Rogojel, dar şi în alte sate din regiune, culesul hribilor pentru amatorii de peste hotare este deja o tradiţie. “De cinci ani tot ne cer pita vacii”, adaugă Traian Buş, în timp ce se îndreaptă spre casă. Acolo este aşteptat de Anica, soţia lui. Bătrânul n-a vândut chiar tot. “Ciupercile se mai strică la cărat. Ce nu cumpără colectorii, noi punem la uscat şi tot le vindem”, explică moş Buş. După o zi de muncă şi afaceri, gospodăria Buşilor stinge luminile. Nu pentru mult timp, însă. Pe la patru dimineaţa, cocoşul va cânta iar.