Galeria de Artă Contemporană a Muzeului Naţional Brukenthal prezintă Secţiunea Curatorilor Tineri
Scena 8: It’s moving from I to It
Manon de Boer, Ben Cain, Mark Geffriaud, Ian Kiaer, Miklos Onucsan
Proiect curatoriat de FormContent
Galeria de Artă Contemporană a Muzeului Naţional Brukenthal
31 august- 28 septembrie 2012
Vernisaj, joi, 30 august, orele 17.00
Str. Tribunei, nr. 6, Sibiu
Orar: marţi – duminică, 10.00 – 18.00
Această expoziţie face parte din programul omonim iniţiat de FormContent. Cu un format nomad şi o durată de timp limitată, It’s moving from I to It utilizează ficţiunea ca mijloc principal de reflecţie asupra producţiei culturale. Programul preia formatul unui scenariu şi se dezvoltă treptat prin introducerea unor scene care pot fi: texte, evenimente şi expoziţii.
Deşi expoziţia It’s moving from I to It este plasată în mijlocul programului, ea constituie de fapt punctul de plecare al demersului FormContent, însumând toate elementele acestui proiect curatorial. Translaţia de la I (Eu) către It (neutru) defineşte relaţia dintre autor, procesul de creaţie şi material şi implicaţiile acesteia la nivel auctorial. Plecând de la teoria filosofului francez Maurice Blanchot asupra limbii, şi de la ideea că nu mai putem readuce un sens lingvistic la originile lui sau la autor, programul extinde această perspectivă de la scriere la practici artistice. Cu un accent pus pe dezvoltarea lucrării de artă, expoziţia adresează posibilitatea unui limbaj vizual autonom, conturat de relaţia fundamentală dintre artist şi material, într-un proces de producţie în care amândoi sunt co-participanţi şi colaboratori.
Încercarea de a lăsa o urmă de subiectivitate intră în coliziune cu puterea de obiectivare a limbii şi abilitatea materialului de a-şi menţine identitatea, astfel încât inevitabil un I (Eu) se transformă într-un It (neutru) autonom. Acest proces este complicat şi mai mult de actul de a privi, de relaţia dintre privitor şi lucrare şi de natura schimbătoare a raportului nostru cu obiectele. Prin actul lecturii construim ceea ce vedem, proiectăm ceea ce ştim; imagini, texte, obiecte, … ca să configurăm ceea ce se află în faţa ochilor noştri.
Această expoziţie este însoţită de o publicaţie în format digital care cuprinde texte scrise de studenţii de la programul de doctorat în artă şi curatoriat la Goldsmiths College, Londra şi porneşte de la un workshop susţinut de FormContent despre It’s moving from I to It.
ARTIŞTI
Manon de Boer (b. 1966, India)
Think about Wood, Think about Metal (Gândeşte despre Lemn, Gândeşte despre Metal) (2011) este cel de-al treilea portret cinematografic realizat de artistă într-o trilogie despre anii ’70, alături de Kristel – Paris (2003) şi Resonating Surfaces (2005). Fragmente din viaţa şi reflecţiile percuţionistei Robyn Schulkowsky sunt situate în istoria muzicii de avangardă în timpul şi după anii ’70. Schulkowsky a lucrat cu compozitori printre care John Cage, Karlheinz Stockhausen, Derek Bailey, John Zorn, Frederic Rzewski şi Christian Wolff.
Prin ritm şi structura non-liniară a timpului, improvizaţiile de percuţie ocupă o mare parte din film. Noţiuni abstracte – cum ar fi memoria, istoria sau viaţa – devin structuri centrale, prin experienţa cinematografică. Repetiţii structurate, pauze şi experienţa duratei, atât prin elemente vizuale, cât şi auditive, constituie o constelaţie de legături între trecut, prezent şi viitor. Imaginea şi sunetul îşi păstrează propria logică temporală din care rezultă o armonie între ceea ce a fost privit anterior şi ceea ce urmează după, într-o altă formă.
Manon de Boer trăieşte şi lucrează în Bruxelles. Dintre expoziţiile la care artista a participat în ultima periodă menţionăm: doCUMENTA (13), Kassel, John Cage and… – John Cage as Visual Artist, Museum der Moderne Moenchsberg, Salzburg (AT), Index în Stockholm (2011), Muzeul de artă contemporană din St. Louis (2011), South London Gallery (2010), Witte de With în Rotterdam (2008), Frankfurter Kunstverein (2008). Lucrările ei au fost expuse internaţional la Bienala de la Veneţia (2007), Bienala din Berlin (2008), Bienala din Sao Paolo (2010).
Ben Cain (n.1975)
Practica artistică a lui Ben Cain se extinde de la video şi sculptură la performance şi tipărituri. Lucrarea tinde să fie performată prin juxtapunerea dintre a spune şi a face, producţie şi descriere, acţiune şi imaginaţie. Cain răspunde la conceptul It’s moving from I to It printr-o acumulare de elemente care adresează în mod direct procesul de producţie şi relaţia noastră cu obiectele. Cu aluzie la timpul şi spaţiul în care se lucrează, la procesul de meşteşug şi muncă manuală, Cain pune bazele unei potenţiale construcţii. De asemenea, artistul activează o întâlnire între obiecte şi audienţă prin crearea parametrilor unei conversaţii fictive.
Ben Cain trăieşte şi lucrează în Londra. A participat în ediţia curentă a Manifestei. Expoziţii recente (selecţie): Objects, Lesson, Galeria Vela (2011) Croaţia, Space, Time, Effort-Detail, Galeria Herbet Read (2011), Untitled in progress, Galeria Supplement, Londra (2010), The Making of the Means at Wiels Centre, Bruxelles (2009), A Picture Walks Out of a Place, a Person Walks Into a Wall Site, Galeria Sheffield (2008).
Mark Geffriaud (n.1977, Franţa)
Pentru expoziţia It’s moving from I to It, Mark Geffriaud creează cadrul unui proces de restaurare pentru care lucrează împreună cu departamentul de restaurare al muzeului Brukenthal. Raportându-se la istoria clădirii care a găzduit renumitul restaurant Unicum, artistul investighează posibilitatea de a restaura atmosfera spaţiului anterior utilizând ca referinţă lumina şi senzaţia provocată de o carte poştală alb-negru. Jonglând cu suprapunerile de înţeles dintre etimologia cuvântului restaurant care implică ideea de „mâncare care restaurează“ şi noţiunea de restaurare arhitecturală drept o încercare de a restaura substanţa unei clădiri, artistul încearcă să determine şi să facă vizibil spiritul spaţiului, să îngheţe într-o compoziţie statică o experienţă subiectivă.
Mark Geffriaud trăieşte şi lucrează în Paris. Expoziţii recente (selecţie): Walden Affairs, The Hague (2012); Opening, The Gardens, Vilnius (2012); Le Mont Fuji n’existe pas, Le Plateau, Frac Ile-de-France, Paris (2012); Alex Cecchetti şi Mark Geffriaud: The Police Return to the Magic Shop, La Guerre, Le Théâtre, La Correspondance, Jeu de Paume, Paris (2011); Radical Autonomy , centrum voor hedendaagse kunst, Aalst, Belgia (2011); Che Cosa Sono Le Nuvole, Muzeul de artă modernă şi contemporană, Bolzano (2010); Hypno Show, Kadist Art Foundation, Paris (2009).
Ian Kiaer (n. UK, 1971)
Lucrările lui Ian Kiaer sunt subiectele unui continuu proces de fragmentare, ele nu par niciodată complete sau aduse la o concluzie. Pentru această expoziţie, Kiaer prezintă două lucrări. Ulchiro project: endless house yellow (Proiectul Ulchiro: casa fără sfârşit galben) (2007) face parte dintr-o investigaţie continuă privind casa ca model de gândire, un format experimental de a lucra cu idei care nu au fost încă realizate, de a proiecta soluţii posibile şi concepte utopice. Lucrarea este compusă dintr-un crin pictat în acuarelă, forma conceptuală a unei case de păpuşi modernistă, o pungă de hârtie şi rămăşiţe. Relaţia lor face referire la natura sintetică a vieţii urbane şi o stare de pierdere a unei înţelegeri confucianiste a compoziţiei şi a mediului înconjurător.
Conceput pentru o expoziţie de pictură murală la Centrul de Pace din Betleem, Bruegel project: bird (silver) (Proiectul Bruegel: pasăre (argint) din 2006 este parte a unui proiect artistic în desfăşurare bazat pe opera lui Bruegel, unde impresia de peisaj este creată printr-un gest minor, motivul unei păsări din lucrarea „Vânători în zăpadă“ (1565). Coţofana argintie poate să funcţioneze pe orice perete astfel încât să încorporeze elemente ale mediului înconjurător în propria ei lume. Astfel se creează o tensiune între imagine – înţeleasă doar ca un semn sau ca un element care mijloceşte scala – iluzie şi natură prin cele mai simple mijloace.
Ian Kiaer trăieşte şi lucrează în Londra. Recent a expus la Muzeul de Artă din Aspen, CO (2012), Kunstverein München (2010), Fondazione Maramotti, Milano (2011), Galleria Civica d’Arte Moderna e Contemporanea, Torino (2009). Dintre ultimele expoziţii de grup amintim: Material Intelligence, Kettle’s Yard, Cambridge (2009), British Art Show 7: In the Age of the Comet, Nottingham Contemporary, Nottingham (2011). Lucrările sale au fost prezentate şi la Manifesta 3 (2000), la cea de a 50-a ediţie a Bienalei de la Veneţia (2003), la a 4-a ediţie ediţie Bienalei de la Berlin (2006), şi la cea de a 10-a ediţie a Bienalei de la Lyon (2009).
Miklos Onucsan (n. 1952, România)
M.B.: Ce este Shortcut?
M.O.: Shortcut nu este altceva decât ceea ce se vede.
M.B.: Şi ce se vede?
M.O.: Ce se vede e următorul lucru: covorul face parte, ca accesoriu, dintr-o cameră, dintr-un spaţiu vital; în oricare spaţiu vital există nişte cărări, pentru că, şi dacă avem o suprafaţă mică sau mare, parcurgem mereu şi cu preponderenţă nişte trasee anume. Shortcut vizualizează una din aceste cărări, „desacralizând” astfel acel simbol şi criteriu valoric al bunăstării care este covorul persan şi care era caracteristic pentru o etapă anume a acestui perimetru geografic. Fie că se cumpăra covorul şi se punea pe perete, să nu se murdărească, fie era protejat într-un mod excesiv – nu se călca pe el, fiind acoperit cu o folie protectoare, se punea doar dacă veneau musafiri, unde se circula mai des se puneau nişte pânze deasupra covorului, tocmai pentru a se evita uzura acelor zone; oricum, a-ţi cumpăra un covor persan însemna, într-o perioadă, a accede la un anume statut social – are sau nu are covor persan în casă. Pentru unii era mai accesibil, la alţii se depuneau eforturi substanţiale pentru a investi în marele covor persan. (Fragment dintr-un interviu în lucru între Miklos Onucsan şi Mădălina Braşoveanu)
Miklos Onucsan trăieşte şi lucrează în România. Dintre expoziţiile recente menţionăm: Intense Proximity, La Triennale, Paris (2012), Unfinished Measurements, Plan B, Berlin (2011), Anthem of People’s Love, Galeria Nicodim, Los Angeles (2011), Barricade of Dreams, Trafo, Budapesta (2011).
FormContent
FormContent este Francesco Pedraglio (n. 1981, Como, Italia), Pieternel Vermoortel (n. 1981, Roeselare, Belgia), Anca Rujoiu (n. 1984, Bucureşti, România).
FormContent este o organizaţie non-profit înfiinţată în 2007. Stabilit ca un project-space curatorial în Londra, a câştigat recunoaştere internaţională printr-o abordare curatorială experimentală, proiecte de colaborare şi interes faţă de practici artistice inovative în paralel cu producţia de lucrări noi. După 5 ani de muncă intensă, mai mult de 35 de expoziţii în şi în afara Marii Britanii şi un program de performance-uri, evenimente, publicaţii şi producţii noi, FormContent a decis să îşi închidă spaţiul şi să se lucreze pe programul It’s moving from I to It, un proiect nomad de 15 luni care se dezvoltă în colaborare cu artişti, scriitori, reviste şi instituţii de artă.
Proiecte curatoriale anterioare includ: The Responsive Subject cu João Maria Gusmão & Pedro Paiva, Ian Kiaer, Guy Mees, Gyan Panchal , Mu.Zee, Ostend, Belgia (2011); Session_11_Press Release, (2010); The Plurality of One cu Jesse Ash, Ed Atkins, Adam Avikainen şi Maria Loboda (2010), HaVE A LoOk! HAve a Look!, cu Irene Aristizabal, Tyler Coburn & Jeffrey K. Miller, Fiona Banner, Book Works, Guillaume Désanges, Dora Garcia, Will Holder, Paul Pieroni etc (2010); The young people visiting our ruins see nothing but a style, GAM, Galleria Arte Moderna, Torino (2009).
În vremuri incerte din punct de vedere social și economic, stabilitatea și background-ul de istoria artei pe care îl oferă muzeul compun un cadru pentru curatorii tineri. Acest context inovativ și intens, îi învață funcțiile muzeului și ale galeriei și îi ajută să gândească diferit programele lor curatoriale. În egală măsură, este recunoscut că mințile tinere atrag audiența tânără. În acest context, Galeria de Artă Contemporană a Muzeului Naţional Brukenthal a lansat în 2007 Secţiunea Curatorilor Tineri.
Proiect realizat cu sprijinul British Council, România.
Photo credits: Manon de Boer, Think about Wood, Think about Metal, video still, film de 16 mm transferat în format video, color, 4:3, Dolby Surround, 48′, original în eng leză, BE, 2011. Credits Auguste Orts
Recent Comments