„CURING NOSTALGIA, REMEDIES FOR A HISTORICAL EMOTION”
proiect selectat în programul Tineri Curatori 2012 al Galeriei de Arta Contemporana a Muzeului National Brukenthal
Artisti: Julie Cockburn (UK), Alexandra March (UK), Kazuya Tsuji (UK) Curator: Catalina Bolozan
28 August – 4 Septembrie 2012 Vernisaj: marti, 28 august, orele 18:00, Atelier35, Str. Selari, nr.35, Bucuresti
„Nostalgia nu mai este o boala individuala, ci simptomul zilelor noastre, o emotie istorica.” Svetlana Boym, Viitorul nostalgiei (2001)
Curing Nostalgia, Remedies for a Historical Emotion este un demers curatorial care investighează impactului nostalgiei asupra conștientului colectiv şi modul în care acest proces afectează produsul artistic contemporan. Inspirată de dezbateri actuale provocate de problematica nostalgiei în zona artistică, expoziţia reuneşte lucrări de fotografie, pictură şi colaj care problematizează relația dintre nostalgie şi progres, conexiunile narative dintre istoria personală şi cea colectivă, provocând limitările și constrângerile mentale impuse de conceptul de timp.
„Maladia secolului”, nostalgia nu mai definește doar atașamentul pentru un loc cunoscut, iubit, familiar, ci şi dorul după un timp trecut, uneori doar imaginat, întotdeauna idealizat, şi imposibil de recuperat. Nostalgia nu este doar retrospectivă, poate fi și prospectivă. Spre deosebire de melancolie care este limitată la conștiința personală, nostalgia se referă la relația dintre biografia individuală și biografia grupurilor, dintre memoria personală și cea colectivă. Are o dimensiune utopică, doar că nu mai este direcționată către viitor. Uneori se poate îndrepta simultan în ambele direcții. Nostalgicul își dorește să reviziteze timpul ca și spațiul, refuzând să accepte ireversibilitatea acestuia și simțindu-se sufocat de limitele convenționale ale celor două concepte. Nostalgia este în cele din urmă „rebeliune împotriva ideii moderne de timp, a timpului istoric ce presupune progres” consideră Svetlana Boym, teoretician al conceptului.
Acest nou tip de „afecţiune” universală și colectivă, caracteristică mai ales generațiilor tinere, este vizibilă în entuziasmul pentru cultura vintage, predilecția pentru experiențele și produsele retro – modalități de exprimare ale atașamentului pentru trecut și tentative de a-l recuperara. Dar în ciuda aspectului său seducător, nostalgia poate descuraja evoluția, inovația și experimentul, facilitând întoarcerea și raportarea constantă la trecut.
În acest context, produsul artistic contemporan – inundat de referințe către trecut – pare incapabil de a se reinventa, ajungând să fie catalogat drept o eternă pastișă. Resorturile din spatele acestui ataşament, motivaţiile care îl susțin, dar şi modalităţile prin care trecutul poate fi reinventat sunt câteva dintre ideile pe care acest proiect încearcă să le pună în discuție. Făcând uz de mecanismele unui proces psihic retrograd (nostalgia), artiștii invitați să participe în acest proiect creează obiecte artistice inovatoare, puternic estetizate care vorbesc despre relațiile contradictorii dintre trecut și viitor, despre sentimentalism, individualitate, originalitate și progres. Relația acestora cu trecutul este una contradictorie: concomintent fiecare dintre ei îl omagiază, provoacă, ironizează și desființează. Această modalitate unică de a se raporta la trecut – cu respect și ironie în același timp – este ceea ce îi face relevanți și capabili să surpindă cu precizie spiritul vremurilor actuale și să creeze un limbaj artistic al prezentului.
Recent Comments