Julie Cockburn, Candy 2012 Embroidery on found photograph 22.7cm x 18.7cm

Julie Cockburn No Means No (Woman) 2012 Altered found photograph 24.6 cm x 19.3cm

Julie Cockburn Green and Blue 2012 Altered found painting mounted on board 31.1cm x 40.7cm

Alex March Retrofit I 2011 blown up print of found photograph 50 cm x 75 cm

Alex March Retrofit III, 2011 blown up print of found photograph 50 cm x 75 cm

Kazuya Tsuji Spawn_sun 2012 drawing pins & found image 24 cm x31.5cm

Kazuya Tsuji, Spawn_flora IV 2012 drawing pins & found image 20.5 cm x 28.4cm

Kazuya Tsuji Spawn_flora V 2012 drawing pins & found image 18.5 cm x 24.8cm

Galeria de Artă Contemporană a Muzeului Naţional Brukenthal prezintă SECŢIUNEA CURATORILOR TINERI

Curing Nostalgia, Remedies for a Historical Emotion

Artiști: Julie Cockburn (UK), Alexandra March (UK), Kazuya Tsuji (UK), Luke Twigger (UK)

Curator: Cătălina Bolozan (RO)

27 iulie – 24 august 2012

Vernisaj, vineri, 27 iulie, orele 17.00

Str. Tribunei, nr. 6, Sibiu

Orar: marţi – duminică, 10.00 – 18.00

„Nostalgia nu mai este o boală individuală, ci simptomul zilelor noastre, o emoție istorică.” Svetlana Boym, Viitorul nostalgiei (2001)

Curing Nostalgia, Remedies for a Historical Emotion este un demers curatorial care analizează impactului nostalgiei asupra conștientului colectiv contemporan şi asupra modului în care acest proces afectează produsul artistic contemporan. Inspirată de dezbateri actuale provocate de problematica nostalgiei în zona artistică, expoziţia reuneşte lucrări de fotografie, pictură, ceramică şi colaj care problematizează relația dintre nostalgie şi progres, conexiunile narative dintre istoria personală şi cea colectivă, provocând limitările și constrângerile mentale impuse de conceptul de timp.

„Maladia secolului”, nostalgia nu definește doar atașamentul pentru un loc cunoscut, iubit, familiar, ci şi dorul după un timp trecut, uneori doar imaginat, întotdeauna idealizat, şi imposibil de recuperat. Nostalgia nu este doar retrospectivă, poate fi și prospectivă. Spre deosebire de melancolie care este limitată la conștiința personală, nostalgia se referă la relația dintre biografia individuală și biografia grupurilor, dintre memoria personală și cea colectivă. Are o dimensiune utopică, doar că nu mai este direcționată către viitor. Uneori se poate îndrepta simultan în ambele direcții. Nostalgicul își dorește să reviziteze timpul ca și spațiul, refuzând să  accepte ireversibilitatea acestuia și simțindu-se sufocat de limitele convenționale ale celor două concepte. Nostalgia este în cele din urmă „rebeliune împotriva ideii moderne de timp, a timpului istoric ce presupune progres” consideră Svetlana Boym, teoretician al conceptului.

Acest nou tip de „afecţiune” universală și colectivă, caracteristică mai ales generațiilor tinere, este vizibilă în entuziasmul pentru cultura vintage, predilecția pentru experiențele și produsele retro – modalități de exprimare ale atașamentului pentru trecut și tentative de a-l recuperara. Dar în ciuda aspectului său seducător, nostalgia descurajează evoluția, inovația, experimentul și facilitează întoarcerea și raportarea constantă la trecut.

În acest context, produsul artistic contemporan – inundat de referințe către trecut – pare incapabil de a se reinventa, ajungând să fie catalogat drept o eternă pastișă. Resorturile din spatele acestui ataşament, motivaţiile care îl susțin, dar şi modalităţile prin care trecutul poate fi transformat în noutate sunt câteva dintre ideile pe care acest proiect încearcă să le pună în discuție.

Făcând uz de mecanismele unui proces psihic retrograd (nostalgia), artiștii invitați să participe în acest proiect creează obiecte artistice inovatoare, puternic estetizate care vorbesc despre relațiile contradictorii dintre trecut și viitor, despre sentimentalism, individualitate, originalitate și progres.

Relația acestora cu trecutul este una contradictorie: concomintent fiecare dintre ei îl omagiază, provoacă, ironizează și desființează, reușind să se distingă drept inovatori, dacă nu ai unui nou limbaj artistic, atunci al unui nou tip de sensibilitate. Această modalitate unică de a se raporta la trecut – cu respect și ironie în același timp – este ceea ce îi face relevanți și capabili să surpindă cu precizie spiritul vremurilor actuale și să creeze un limbaj artistic al prezentului.

Cătălina Bolozan este jurnalist și manager cultural independent din București; trăiește la Londra. Este interesată să iniţieze proiecte curatoriale bazate pe cercetare şi să susţină iniţiative artistice participative, care investighează istoriile personale și modul în care acestea pot deveni colective, formarea și propagarea trendurilor culturale și legăturile care iau naștere între aceste concepte. A studiat Management Cultural la London Metropolitan University din Londra și colaborează cu diverse spații artistice din Marea Britanie și România.

Julie Cockburb este o artistă din Londra care lucrează cu fotografii și picturi vintage, pentru a produce imagini ce interpretează trecutul într-un limbaj vizual nou și neașteptat. Folosindu-se de broderie și colaj, aceasta descompune imaginea originală pentru a o recompune în distorsiuni care invocă un acut simț al momentului. Cockburn adaugă un nou strat la povestea deja existentă în imagine creând condiții pentru noi interpretări narative și înțelesuri vizuale, prelungind astfel viața unei imagini muribunde.

Julie Cockburn a studiat la Central St Martin College of Art and Design și Chelsea College of Art și a expus în muzee și galerii din Europa și America.

Alexandra March este o artista emergentă nominalizată în Caitlin Guide 2012, ghidul celor mai promițători 40 de absolvenți ai facultăților de arte din UK. Lucrările  sale explorează legăturile de familie și procesul de identificare ca metode în formarea identității. În acestă expoziție, artista va prezenta trei lucrări noi din seria Seventies Romance Portraits care investighează conexiunile sentimentale dintre nostalgie și kitsch atât prin simbolistică cât și prin modul de executare. Alexandra March a absolvit Wimbledon College of Art în 2011.

Kazuya Tsuji este un artist japonez care trăiește și lucrează la Londra. Lucrările sale încearcă să reactiveze atracția către imagini banale, repetitive care ne înconjoară zilnic: reviste de modă, cărți second-hand sau fotografii vechi. De cele mai multe ori, arta sa apare total accidental și implică alterarea imaginilor prin intermediul unor obiecte prozaice ca pionezele sau prismele, dar efectul final este unul complet neprăvăzut, suprinzător și poetic. Kazuya Tsuji a absolvit Chelsea College of Art în 2010

Luke Twigger este un artist britanic a cărui practică desconsideră și provoacă ideile preconcepute și limitările comune asociate cu idea de kitsch. Obiectele pe care acesta le creează sunt proiecții ale unei realității artificiale, intesificate, reflectând asupra idealurilor, aspirațiilor, preferințelor vernaculare și asupra conceptelor de clasă și gust. Luke Twigger este student la Royal College of Art în Londra  și a fost nominalizat la Debut Contemporary Art School Awards 2012.

Mulţumiri: Cristina Pătrulescu, Alex Drăgoi

În vremuri incerte din punct de vedere social și economic, stabilitatea și background-ul de istoria artei pe care îl oferă muzeul compun un cadru pentru curatorii tineri. Acest context inovativ și intens, îi învață funcțiile muzeului și ale galeriei și îi ajută să gândească diferit programele lor curatoriale. În egală măsură, este recunoscut că mințile tinere atrag audiența tânără. În acest context, Galeria de Artă Contemporană a Muzeului Naţional Brukenthal a lansat în 2007 Secţiunea Curatorilor Tineri.