Iarna în Maramureș

Maramuresul, una din cele mai autentice zone ale noastre, a fost ani buni un loc ravnit de turistii straini, intrigati de mostra de viata compact conservata care il caracterizeaza. Situat acolo unde se agata harta-n cui, acest judet  se alimenta pana mai ieri din propriile traditii. Mestesugul lemnului, bisericile mari, casele taranilor cu ferestrele cat palma, oameni imbracati în haine traditionale la muncile campului : la cosit , la strans fanul, la sapat…toate astea construiau lumea „bruta” a Maramauresului. Greu de crezut ca zona asta parca rupta de ritmul frenetic al erei consumiste ar fi putut fi rapid brazdata de ghearele globalizarii. Tinerii locului au luat si ei drumul Spaniei si Italiei, zona devenind din ce  in ce mai pustiita. Batranii si prichindeii ramasi acasa sunt mai nou singurii „actori”, care parca nu reusesc sa duca un rol prea greu –acela de a intretine  singuri spiritul locului. Computerele, consolele de jocuri video, MP3 playerele sau iPodurile deschid pentru maramureseni porti mici cctre lumi mai mari, facandu-i sa se imbrace incet cu obiceiuri straine, luate la pret redus de prin ghetourile Europei.
In ultimii ani, tot mai multi tineri maramureseni se decid sa paraseasca tara pentru a munci in strainatate. In opinia unora, acest lucru se datoreaza faptului ca majoritatea tinerilor nu sint platiti suficient de bine la noi in tara.
Fara ei,  regiunea a inceput sa aiba un aer tot mai auster si pare un muzeu din care s-au furat unele piese vii care il animau pana acum. Iar autenticitatea zonei se conjuga deja cu o impestritare multiculturala.