Victor Brauner în expoziţia de afişe “Brauneriana”

Expoziţia Brauneriana este deschisă la Galeria Galateca a Bibliotecii Centrale Universitare din Bucureşti, între 10 şi 19 mai, în fiecare zi, între orele 11.00-19.00. Vernisajul a avut loc în ziua de miercuri, 11 mai 2011, ora 19.00.

O expoziţie de afişe reprezintă un eveniment cultural mai puţin obişnuit pe meleagurile noastre. În Occident, dar şi mai aproape de Balcani, există suficiente asemenea manifestări, expoziţii personale sau ale unui grup de artişti preocupaţi de gen, magazine specializate sau licitaţii care au ca unic subiect afişul, tratînd tematic latura culturală, turistică, educaţională, civică, publicitară.

Exista şi la noi, în trecut, în cadrul anualelor de grafică, o secţiune importantă de afiş şi pe lîngă cele predominante, de propagandă comunistă, se aflau şi afişe cu subiecte legate de turism, protecţia muncii sau mama şi copilul. După ce s-a schimbat kalimera, la 23 august 1944, cîntecele de masă şi afişul au constituit principale şi eficiente arme de luptă ale noii orînduiri, puse în slujba clasei muncitoare, pentru zdrobirea vechii, putredei orînduiri burghezo-moşiereşti. Oricum, afişul, în general, prin menirea sa, are o doză militantistă.

De ce o expoziţie de afişe

O expoziţie a afişelor expoziţiilor Brauner, ca şi a celor în care artisul a fost prezent alături de alţii, poate transmite şi ea vizitatorului un asemenea mesaj. De ce? Însuşi Brauner a fost un militant. A încercat şi a reuşit prin arta sa, de o dezarmantă simplitate, prin simbolurile acesteia, să cucerească privitorul. A lucrat neîncetat şi cu toate vicisitudinile sorţii, nu s-a poticnit în creaţia sa, continuîndu-şi ideile cu fermitatea învingătorului.

Să nu uităm de acel nefericit accident petrecut în 1938 cînd, în urma unei încăierări dintre doi prieteni ai săi, Brauner a rămas cu o infirmitate distrugătoare pentru un pictor, pierderea ochiului stîng. Cortexul său însă, cu o privire ciclopică, a decriptat scene din viaţa zilnică, forînd în abisalul cotidianului.

Brauner este un artist a cărui artă cucereşte, un artist despre a cărui operă se vorbeşte din ce în ce mai mult, operă care este din ce în ce mai temeinic studiată şi care deschide cercetătorilor o perspectivă din ce în ce mai atrăgătoare, dar tot atît de plină de greutăţi şi de nenumărate capcane.   Mi s-a pus inocenta întrebare: de ce o expoziţie de afişe şi nu una cu opere ale maestrului? Fiecare trebuie să-şi cunoască lungul nasului şi să facă ceea ce este capabil. Să ne mulţumim, deocamdată, cu ce ne stă la îndemînă! De unde am pornit? Ideea iniţială a fost aceea a organizării unei expoziţii de afişe privind avangarda românească. Ce bogăţii latente zac în această mişcare şi cît de puţin prospectată este ea. Cît de mult au început unii să se intereseze de subiect, iar noi stăm cu mîinile în sîn, aşteptîndu-i pe alţii să ne facă munca, dar să culeagă şi gloria.

Ar fi fost o expoziţie mult prea eterogenă. Vă daţi seama că din acest mănunchi s-a desprins ideea Braunerianei, expoziţie care sper să fie unitară şi să ilustreze o viaţă de artist, de căutări şi de izbînzi plastice. Dar şi aici au intervenit numeroase probleme. Nici nu se putea altfel…

Ceea ce este expus astăzi reprezintă un grupaj de 55 de afişe. Cu siguranţă, subiectul nu este epuizat! Probabil, foarte curînd se vor identifica noi piese. Dar, în momentul de faţă, nu este cunoscută în lume o serie mai completă. Lipsesc afişele expoziţiilor bucureştene din 1926, din aprilie 1935, la Sala Mozart, ca şi a celor pariziene: cea din 1934, la Galeria Pierrot, care s-a bucurat de deschiderea lui André Breton, sau cea din 1939, de la Galeria Henriette.

Afişele acelor expoziţii erau mai mult ca sigur unicate şi făcute chiar de mîna maestrului. Cine ştie ce soartă au avut la închiderea expoziţiei şi să nu ne mirăm dacă, într-o bună zi, dintr-un cufăr prăfuit de trecerea anilor va ieşi la iveală un asemenea exemplar.

De-a lungul anilor, au existat şi expoziţii Brauner la care s-a editat un catalog foarte elegant, dar nu şi un afiş. Oricum, şi cele mai noi afişe se obţin foarte greu. Afişul, banderola unei cărţi, fluturaşii care anunţă un eveniment cultural, supracoperta unei cărţi sînt elemente pe care doar colecţionarul le păstrează, şi aceştia, din păcate, sînt puţini. Sînt elemente efemere, care de cele mai multe ori trec neobservate în cadrul fenomenului cultural, luînd de multe ori prozaice destinaţii domestice.

Vizitatorul unei astfel de expoziţii îşi poate pune întrebări fireşti. Şi anume: cît de greu este să procuri un afiş? Uneori, poate trece şi un deceniu! Asta s-a întîmplat cu afişul de la Muzeul orădean al Ţării Crişurilor, care, în 1976, i-a organizat lui Brauner o excepţională manifestare expoziţională. De altfel, afişul este foarte interesant conceput, avînd pe faţă imagini şi anunţul manifestării, iar pe verso, date privind artistul, lista tablourilor expuse şi alte texte.

Fiecare afiş are o poveste

Cît de rar este un afiş?

Unele au avut tiraje mari, altele – confidenţiale. Muzeul Naţional de Artă al României, pentru expoziţia Brauner din 2003, a editat un prea modest afiş, atît în privinţa dimensiunii, cît şi a realizării lui, în numai… vreo 15 exemplare.

În 2009, muzeul din oraşul francez Chambéry a tipărit pentru o expoziţie Brauner un afiş impresionant ca dimensiuni, dar numai… „une dizaine d’exemplaires“.

Ce să mai vorbim despre afişele acuarelate sau cu intervenţii manuale ale lui Brauner, care se găsesc acum pe simezele sălii şi care îi conferă întregii expoziţii un aer nobiliar!

Un afiş Brauner are forţă şi îi poate conferi unui spaţiu de birou o aură aristocratică, iar plasat într-o sală de consiliu poate încălzi întreaga ambianţă. Fiecare piesă din actuala expoziţie are o poveste, mai simplă sau mai stufoasă. Unele dintre afişe au avut un parcurs foarte întortocheat, altele au suferit adevărate „trauma“. Au fost lipite, îndoite, împăturite, răstignite în pioneze, la cîteva a fost necesară şi intervenţia restauratorului. Unele dintre afişele de faţă au fost procurate pe plan local, altele din străinătate, de pe continentul nostru sau de pe alte continente. Au fost necesare o bogată corespondenţă de toate felurile, timp, bani, dar cel mai mult au contat pasiunea şi dorinţa de a duce la bun sfîrşit o idee.

Cum s-a materializat ea? Asta vor hotărî cei care vor vizita Brauneriana.

Aşadar, rendez-vous la Brauneriana!

Foto: Cosmin Năsui

Text apărut în observatorcultural.ro