“Darul cerului” @ Galeria Helios din Timişoara

1 Comment

1. 

   Silviu Damse on 2011-01-15 at 12:14 pm

   O stea octogonala ca o taina mare straluceste vestind rasaritul cel de sus al Soarelui Dreptatii.
   Silviu Oravitan stra-vede in vaz-duh stralucirea slavei Celui ce este Lumina lumii si o contempla ek-static
   calauzindu-ne spre Betleem. Si a zis Dumnezeu : Sa fie lumina ! Si a fost lumina. Si lumina lumineaza
   in intuneric si intunericul nu a cuprins-o.Aceasta lumina arhetipala strabate veacurile dintru inceput pana
   in ziua cea de a saptea intru a carei odihna speram sa intram si noi.
   Ramurile verzi,fragede de maslin pictate de Constantin Flondor in patru ipostaze diferite,in patru lumini,ne poarta gandul la pacea care covarseste toata mintea, la isihia pe care o dobandesc monahii atoniti care au iesit biruitori din razboiul nevazut cu printul intunericului,dobandind pacea cu sine,cu Dumnezeu si cu lumea
   Luigi Varga ne des-valuie vantul Duhului care ne in-valuie sufland in arca trupului, trans-portand sufletul catre portul
   odihnei zilei celei de a saptea.Arca salvarii din diluviul pacatelor care ne potopesc poate fi citita in ambi-
   valenta simbolica a trupului si ca mormant al sufletului ( soma=sema ) .( Caci vine vremea,si acum este
   cand cei morti vor auzi glasul Domnului si vor invia din morminte )
   In viziunea picturala a lui Constantin Raducanu pomul vietii rasare in mijlocul gradinii Edenului incadrat intr-un triunghi echilateral auriu ca simbol al Sfintei Treimi.Filip Petcu ne arata ca pierzand Raiul ajungem intr-o padure intunecata,sumbra ,violacee,plina de pericole care ne pandesc din umbra,dar,intr-un colt
   o cruce abia se zareste ivindu-se dintr-un luminis ,luminandu-ne,calauzindu-ne catre lumina.
   Acelasi pictor ne avertizeaza sa stam bine,sa stam cu frica, sa luam aminte,caci portile Edenului sunt strajuite de
   un heruvim de foc,stralucind in nuante de rosu,tot heruvimul fiind o sabie valvaietoare,caci ,, cumplit e orice
   inger”” ( Rilke ).
   Aceeasi tema a ingerului este ilustrata magistral in sculptura lui Stefan Kelemen : valuri de energie curg
   vertical dinspre cer inspre pamant unindu-le,sugerand aripile ce invaluie prezenta ingerului dezvaluindu-i
   misterul.Iata : Arhe – Anghelos Gabriel bine vestind Eu-Angheliai !
   Praporul rugaciunii se asterne ca o fata de masa a Cinei celei de Taina la care ne imbie sculptura in lemn
   a Deliei Corban.Praporul insemnat de cruce insemineaza semnele,sensurile rugaciunii,fiind valurit asemeni suprafetei mintii noastre abatute de ganduri peste care adie vantul Duhului pentru a ne readuce
   pacea,limpezimea imuabila a ek-stasisului.Dupa ce ne asterne fata de masa a Cinei celei de Taina Delia
   Corban ne aduce in fata ochiului mintii lingurita de foc a impartasaniei reamintindu-ne ( ana-mnesis )
   indemnul : Luati mancati,acesta este trupul Meu,care se frange pentru voi spre iertarea pacatelor.Suntem
   con-vocati la comuniune,comunicand,cuminecandu-ne.Sa ne impartasim devenind partasi dumnezeiestii
   firi !
   Praporul alb pictat de Vlad Corban ne duce cu gandul la stergarul pe care Domnul si-a imprimat chipul,pe care vazandu-l dregatorul Edesei s-a vindecat de lepra,la stergarele Sf. apostol Pavel pe care cei ce le atingeau erau exorcizati.Stropine-va cu isop si ne va curati,splane-va,si mai mult decat zapada ne vom albi.
   Spalandu-ne fata de fatarnicia pacatelor cu lacrimile pocaintei il vom putea privi fata catre fata pe Cel ce
   a venit sa stearga lacrimile noastre.
   Mana deschisa ca intr-un gest de salut pictata de Constantin Raducanu pe un fond auriu,pare a-L saluta
   pe Dumnezeu,si totodata pe tot omul,deschizandu-se disponibila pentru buna faptuire.
   Dan Palade ne avertizeaza prin pictura sa asupra riscului de a nu fi decat ,, just another brick in the wall “”,
   un zid sangeriu,cenusiu,al insingurarii care ne des-parte de Dumnezeu de semeni si de sine.
   Sufletul intunecat,invaluit in legaturile pacatelor pare o mumie,dar totodata ,ni se sugereaza in lucrarea Suzanei Fantanariu, ca trupul nostru poate fi si o crisalida din care vom renaste prin inviere .Celor carora
   li s-a insuflat Duhul Sfant li s-a dat puterea de a ne elibera sufletul din legaturile patimilor.
   Crucea metalica,aurie,plina de lumina a lui Luizgi Varga pune accentul asupra faptului ca inainte de toate crucea este un simbol al Invierii,al biruintei vietii asupra mortii,a luminii asupra intunericului,prin care suferinta este transfigurata prin jertfa stralucind in lumina taborica.
   Trambitele apo-kaliptice sculptate de Stefan Calarasanu ,desi mute,ne trezesc prin tacerea lor asurzitoare
   din vacarmul vietii cotidiene calauzindu-ne catre liniste.
   Figura feminina ce sta cu spatele la privitor ,pictata de Andreea Foanene, pare a fi o ilustrare a sufletului
   ce se teme sa-si priveasca semenul in fata,un suflet ce nu este pregatit inca de aceea sa-L priveasca in
   ochi pe Creatorul sau.
   Un Iona postmodern care-l asteapta pe Godot (vezi poemele lui Marius Stefan Aldea ,ed. Marineasa 2010 )calare pe un peste ambivalent(,ce poate fi leviatanul sau IHTYS ca simbol al crestinismului),sta cu spatele catre directia in care este purtat.Parca suntem multi dintre noi,oamenii recenti,
   secularizati, in deruta noastra existentiala.Incotro ? Sa ne lasam calauziti de stea !
   Sa degustam din dulceata fagurelui octogonal al lui Onisim Colta ,in mijlocul caruia troneaza pecetea
   euharistica : IS,HS,NI,KA.Altfel vom ramane cantonati in mecanicismul vietii cotidiene lipsita de inima,care
   nu-si mai gaseste locul in faptuirile noastre – ne avertizeaza Constantin Raducanu.