Mircea Suciu s-a întors anul acesta la desen pe dimensiuni mari. Compoziţii precum „We Are The people” ori „Conspiracy”sunt defapt transpuneri picturale din care lipseşte însă culoarea.
Atmosfera „La dolce vita” a clasicului alb-negrul este infuzată cu esenţe socialiste uneori mai pronunțate ca și în lucrarea „Golden Age”. Compoziţiile sunt alcătuite din personaje care acţioneză prin gesturi repetitive stând în rând, sau la coadă
Personajul colectiv din toate compozițiile este compus din portrete de griji care nu sunt senine ci tensionate în întunericul care le ascunde. Aerul respirat este greu şi solid ca şi bezna. Iar în „It’s All Here,” personajul este plasat în contextual preferat al lui Suciu. Acela în care fiecare ascunde în dulapul amintirilor,câteva schelete, dacă nu măcar “sentimental constant al vinovăției”. În desenele lui Suciu moartea pândeşte după colţul vieţii cuprinse în ecranul întunecat al hârtiei.
Bravo Mircea.
Interesant. Imi amintesc bine acele vremuri desi eram copil pe atunci. Lucrarile sunt superbe, socante si haunting in acelasi timp. Well done!