Transhumanța, documentată de românul Dragoș Lumpan și de belgianul Gaëtan Rousselet într-o expoziție foto la Paris

A fi  păstor și a trăi după tradiția transhumanței : iată o meserie și un stil de viață care dispar încet încet. În Europa de vest aproape că nu mai există, spre deosebire de Europa de est, unde ciobanii își însoțesc încă turmele pe drumul transhumanței. Fotograful român Dragoș Lumpan și etnograful belgian Gaëtan Rousselet au documentat viața ciobanilor români în timpul transhumanței. Fotografiile lor vor fi expuse la galeria Rue de l’Exposition a Institutului Cultural Român de la Paris, în lunie februarie și martie 2012.

Dragoș Lumpan a însoțit ciobanii români timp de mai mulți ani, incepand cu 2007, pentru realizarea seriei „Ultima transhumanță”. „Am început acest proiect pentru mai multe motive. Primul dintre ele a fost curiozitatea. Călătorind, vedeam turme de oi pe câmp, întotdeauna însoțite de un oier. (…) Unde dorm acești ciobani, ce mănâncă, cum își petrec zilele?  Unii dintre ei își însoțesc turmele în fiecare zi și merg sute de kilometri pe an, dorm acolo unde îi apucă noaptea, sub cerul liber, indiferent dacă e iarnă sau vară. Trăiesc într-un alt timp și o altă viață, după un calendar cosmic. Un alt motiv a fost că îmi place brânza ; iar al treilea este dispariția tradiției transhumanței. Oierii nu mai vor să fie oieri. Nu mai vor să se deplaseze încontinuu deoarece să fii baci nu e o meserie ci un stil de viață, o viață foarte dificilă”, spune Dragoș Lumpan.  A extins apoi proiectul la Albania, Grecia, Italia, Tara Galilor si Turcia. Astfel, seria „Ultima transhumanta” devine o documentare a acestei traditii la nivel european.

Etnologul belgian Gaëtan Rousselet vine să completeze partea romanească a poveştii despre transhumanță. El trăit timp de doi ani în Maramureș, alături de ciobani. Rezultatul este seria de fotografie documentară „Ciobani din nord-vestul României”. Fotografiile lui se revendică de la tradiția documentarului și prezintă scene din cotidianul pastoral. Rousselet scoate transhumanța din atmosfera poetică a lui Lumpan pentru a o plasa în cotidianul şi în contextul social al anilor în care trăim. Bacii lui Rousselet trăiesc în lumea noastră : se supun normelor europene, se ocupă de chestiuni administrative, fac parte din societatea prezentă .

Cele două viziuni se completează reciproc și construiesc o arhivă valoroasă despre o lume care în curând nu va mai exista.

 2012 la galeria Rue de l’Exposition

Galeria Rue de l’Exposition este proiectul Institutului Cultural Român de la Paris pentru promovarea artei fotografice românești. Expozițiile prezentate în galerie au întotdeauna o componentă „ angajată” : fotografie socială, sociologică sau antropologică. O temă anuală reunește operele alese pentru a expune diverse fațete ale societății.  În 2012 tema este „ Reminiscențe”. Galeria va prezenta lucrări despre urmele unor lumi în dispariție : transhumanța, mineritul, orfanii din epocă comunistă, etc.

« Spațiul expozițional al Institutului Cultural Român (de la Paris, n.t.) operează o conversie curajoasă, cu o programare fotografică angajată într-un discurs social. Starea lucrurilor, starea de spirit, o comunicare în afară oricărui limbaj de lemn. »

(Hervé le Goff, “România, așa cum se vede”: Chasseur d’images, n° 331 – februarie-martie 2011)