Dupa ce a construit la propriu primul si singurul Muzeu de Arta Comparata din Romania (www.macsb.ro), artistul Maxim Dumitras a inceput sa alcatuiasca o noua institutie contemporana Land Art.

„Lucrările de aici sunt un act de iubire. Aici oglinda se topeşte între cer şi pământ şi trebuie să te întâlneşti cu ea, să te porţi foarte frumos dacă vrei să te uiţi în această oglindă, dacă vrei ca ea să îţi redea ceea ce crezi tu despre tine ca artist. Întâlnirea cu natura evocă o stare de poezie, de filosofie, de cumsecădenie şi, ce-i mai important, o stare de smerenie. Fiindcă poţi să dai foc unui loc şi să arate îngrozitor de bine, dar este o barbarie şi un lucru sălbatic pe care un artist nu îl face. Un artist mângâie natura chiar şi atunci când taie un copac. El ştie că l-a tăiat din locul potrivit, că acolo nu este o rană a pământului, şi că tăierea acelui copac a fost să-l invite la tacla şi la o lucrare împreună” (Dorel Găină)

d-m-instalatie-de-uscat-norii“Instalatie de uscat norii” – Maxim Dumitras

d-m-tricou“Tricoul lui Tarzan” si “Instalatie de uscat norii” – Maxim Dumitras

maxim-dumitras“Instalatie de uscat norii” – Maxim Dumitras

m-d-paznicul-norilorPaznicul “Instalatiei de uscat norii”

d-gaina“Scriere” – Dorel Gaina

d-gaina-5 “Descântece de vreme” – Dorel Gaina

„Lucrarea poartă un nume generat de ceea ce s-a întâmplat aici: nu a venit doar timpul frumos, au venit şi ploile, şi ploile ne-au fost prietene oricâte tunete şi fulgere ne-au dat în dar. Se cheamă DESCÂNTECE PENTRU ZILE FRUMOASE ŞI PENTRU ZILE URÂTE. Să vedem cum vor lucra în timp, pentru că aceste cuie vor rugini, apa care va curge pe lângă ele va colora acest albastru impecabil în nuanţe de marouri, probabil vântul va înclina un pic din verticalitatea descântecelor şi le va da o anumită sonoritate. Cei care vor veni aici vor hotărî care parte e descântec de vreme frumoasă şi care parte e de vreme rea ” (Dorel Găină)

gaina-dorel-scriere“Scriere” – Dorel Gaina

n-fleissig“Năfrămuţa miresei” – Nicolae Fleissig

n-fleissig-2“Năfrămuţa miresei” – Nicolae Fleissig

napo-umbraNapoleon Tiron – “Umbra tatalui”

napoleontironNapoleon Tiron – “Umbra tatalui”

keomevis-cravata“Forest-Fashion Design”- Andor Komives

a-k-cravetii“Forest-Fashion Design”- Andor Komives

„Lucrarea mea se numeşte Forest Fashion Design. Am vrut să aduc un soi de urbanitate şi de nobleţe în nobleţea pădurii de mesteceni. Şi eu cred că mesteacănul trebuie să fi venit din rai, pentru că, după ştiinţa mea, mesteacănul este singurul copac alb care creşte maiestuos. Cravata este un accesoriu de cochetărie masculină, dar şi de nobleţe şi de pregătire pentru ceva de mare fast. Am dorit ca aceste cravate să le poarte trei mesteceni” (Andor Kömives)

tasi-cartea“Biblioteca pamantului” – Iosif Stefan Tasi- TAJO

“Cred că o carte este o sămânţă. Sămânţa care rodeşte în fiecare om. Aceste cărţi intră automat într-un circuit natural, ele se vor descompune peste timp şi atunci când vaporii se ridică şi norii duc mai departe umezeala vor răspândi aceste mesaje din acest loc.” (Tajó)

05“Casacartii din pleoapa dealului” – Iosif Stefan Tasi- TAJO

ariciu-2“Lacustra” – Ciprian Ariciu

c-ariciu“Lacustra” – Ciprian Ariciu

ctarnovan-1Cristian Tarnovan – “Scara spre cer”

“Discutând cu unul dintre prietenii mei, am spus că vreau să fac o scară care să se sprijine pe aer şi mi-a atras atenţia că… ştiu ce spun? Până la urmă am ancorat-o cu două corzi metalice. Din mai multe subiecte pe care mi le-am propus am reuşit să o realizez pe asta, pentru că e ceva simplu şi cu un impact al mesajului mai direct. Sunt două picioare care nu au corp, nu ştim cine coboară. Ştiu că au un mesaj. Au nişte semne şi ne aduc bucurie: fluturi, păsări, animale, personaje umane şi… o stare” (Cristian Târnovan)

a-k-piciorulCristian Tarnovan – “Scara spre cer”

lila-si-adapostul“Cabinetul de asistenţă socială pentru urs” – Lila Fleissig

c-german“Laptop-iseţul prin care creşte iarba” – Neli German si Vlad Petri

emil-dumitras“Cuptorul de ars păcate şi virtuţi” – Emil Cassian Dumitras

“Sunt un simplu ţăran. Aici în deal aşa cum mă vezi. Casa asta are 70 de ani, a fost casă tindă şi grajd. Aici am trăit 50 de anI, cu vaci, cu oi, cu tot. Şi după 50 de ani, nevasta a zis că nu mai poate lucra şi să vindem. Dar Maxim a zis nu, lasă că odată o să facem noi ceva fain aici”. – Emil Dumitras, tatal lui Maxim Dumitras

Marturisirile artistilor au fost preluate din articolul Veronicai Ganea aparut in Reteaua Literara. Mai multe detalii aici

cravatelededosulgarciului