Expoziția „He Who Laughs” la Căminul Subcultural
Adi Buda & Tudor Costin
Curator: Marga Baciu
Vernisaj: 21 noiembrie, ora 19:00
21-26 noitembrie
Locație: Căminul Subcultural, Str. Fericirii 12
Expoziția ”He Who Laughs” îi aduce împreună de Adi Buda și Tudor Costin la Căminul Subcultural, într-un concept al curatoarei Marga Baciu. Expoziția pornește de la tema umorului, chestionând relația noastră cu ceea ce ne face să râdem. Vernisajul expoziției are loc pe 21 noitembrie de la ora 19:00.
Ce ne face să râdem?
Râsul operează ca o fisură în realitatea consensuală, o licărire de luciditate amară, sau un mecanism al memoriei. El funcționează simultan ca critică și apărare folosind umor negru ca instrument de analiză, un zâmbet care ascunde greutatea de a ști prea mult, de a fi complice.
Această expoziție își găsește ancora conceptuală în piesa de teatru Moartea Accidentală a unui Anarhist de Dario Fo, unde comedia devine un instrument pentru expunerea adevărului. Fo se folosește de comic pentru a transforma absurdul teatral în revelație critică. Aici, râsul funcționează ca un limbaj comun, o metodă de a investiga granița instabilă dintre narațiunea oficială și memoria trăită.
Practica lui Tudor Costin abordează râsul prin distanțare ironică. Lucrările lui disecă momentul contemporan cu precizie conceptuală, expunând absurditățile structurale ale paradigmelor sociale și geopolitice. Pentru Tudor, adevărul pare o construcție paradoxală, o glumă prost spusă de aparatul ideologic care o articulează.
Adrian Buda mobilizează râsul prin nostalgie arheologică, adunând fragmente, straturi, urme ale unei istorii personale. Lucrările sale se desfășoară ca un jurnal stratificat, unde memoria nu este recuperată intact, ci activ reconstruită, reinterpretată și transformată. Pentru Adrian, adevărul este fragmentar, o arhivă intimă în continuă reconfigurare.
Între aceste două poziții artistice se conturează un dialog, iar râsul devine un mod de introspecție. Pe de-o parte privirea se îndreaptă spre exterior, către lumea sociopolitică, iar pe cealaltă parte ea se întoarce spre interior, explorând terenul subiectivității. La finalul acestui schimb tragiccomic, ambii artiști par să repete același replică: râzi, dar râsul nu îți aparține.
Recent Comments