Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Românesc (IICCMER), în parteneriat cu Fundatia Konrad Adenauer, a lansat turul virtual al fostei închisori de la Râmnicu Sarat, unul dintre cele mai dure puncte ale represiunii comuniste, care va fi transformata în urmatorii ani în Memorial al Victimelor Comunismului. Disponibil la adresa http://ramnicusarat.iiccr.ro/, acesta este primul tur virtual in situ al unei închisori comuniste din România, care pastreaza nemodificat spatiul în care a functionat fostul penitenciar, înainte de restaurarea acestuia, estimata pentru anul 2016.
Vizitatorii online au astfel ocazia de a naviga prin cladirea si curtea fostei închisori si de a viziona fostele celule, printre care se numara si cea în care a decedat liderul taranist Ion Mihalache. De asemenea, pe parcursul vizitei virtuale, utilizatorii au acces la informatii despre fostul penitenciar, regimul de detentie si personalitatile încarcerate aici.
Despre închisoarea Râmnicu Sarat
De la înfiintarea sa în anul 1901 pâna în 1938, închisoarea de la Râmnicu Sarat a fost locul în care au fost închisi detinuti de drept comun, iar ulterior, în timpul regelui Carol al II-lea, primii detinuti politici, membri ai Miscarii Legionare.
Dupa instaurarea comunismului, aici au fost încarcerati reprezentanti ai gruparilor politice, clerici greco-catolici si romano-catolici, precum si alti indezirabili. Acestia erau considerati „dusmani de clasa”, „banditi” si „contrarevolutionari”, pentru care nu era permisa „nicio îngaduinta, niciun fel de slabiciune omeneasca pentru acesti infractori, care la timpul lor, nu au facut decât sa împrastie suferinta în sânul poporului muncitor”. Din 1955, închisoarea a gazduit o mare parte a elitei taraniste care supravietuise altor închisori, printre care Ion Mihalache, Ilie Lazar, Victor Radulescu Pogoneanu, Nicolae Adamescu, Victor Anca, Corneliu Coposu, Mihai Balica, Jenica Arnautu, Ioan Barbut, Ion Ovidiu Borcea, Malin Bosca, Alexandru Bratu, Ion Diaconescu, Constantin Hagea, Ion Puiu, Cornel Velteanu, Augustin Visa, Ion Lugosianu si altii. De asemenea, aici au fost închisi Alexandru Todea (episcop român unit), Waltner Iosif (preot catolic), Mihai Godo (preot iezuit), liderul social-democrat, Constantin Titel-Petrescu, dar si reprezentanti ai fostei guvernari antonesciene si lideri comunisti cazuti în dizgratie.
Conform marturiilor supravietuitorilor, izolarea, înfometarea, frigul si tortura constituiau metode uzuale întrebuintate de catre administratie, menite sa conduca la exterminarea lenta a celor închisi aici. Regimul alimentar nu depasea 500-600 de calorii pe zi, contribuind din plin la deteriorarea starii de sanatate a detinutilor.
Frigul insuportabil a reprezentat, de asemenea, una dintre constantele regimului de exterminare. Cu toate ca regimul din penitenciar era unul al izolarii totale, cele 35 de celule fiind destinate unui numar similar de detinuti, carora în intervalul orar 5-22 li se interzicea sa stea pe pat, administratia acorda pedepse de „izolare” pentru cele mai mici „abateri disciplinare”. Astfel, spre deosebire de alte locuri de detentie care nu aveau regim monocelular, „izolarea” la Râmnicu Sarat consta în scoaterea saltelei din celula si reducerea hranei la jumatate. În ciuda vârstei înaintate, Ion Mihalache s-a dovedit unul dintre cei mai aprigi contestatari ai regimului de detentie, din aceasta cauza fiind supus, între 1957 si 1961, unui numar impresionant de 80 de zile de „izolare”. Cu pedepse de acest fel s-a confruntat si Ion Diaconescu, considerat de catre conducerea închisorii ca fiind „foarte, foarte periculos”. În aceste conditii, niciunul dintre cei închisi aici nu a putut evita acest tip de „pedeapsa disciplinara”.
Pe lânga toate celelalte mijloacele de coercitie, personalul închisorii nu a ezitat niciun moment sa foloseasca si metoda clasica – bataia. Indiferent de vârsta si de starea sanatatii, detinutii erau supusi maltratarii. Un caz dramatic îl constituie cel al lui Victor Radulescu-Pogoneanu care, fiind imobilizat din cauza unei paralizii a membrelor inferioare, era batut în timp ce era întins pe pat. De asemenea, conform marturiilor, Ion Mihalache era lovit în mod constant, gardienii aruncând chiar galeti de apa asupra sa.
Închisoarea de la Râmnicu Sarat a fost închisa în mod oficial în aprilie 1963.
Despre proiectul Memorial Râmnicu Sarat
Prin proiectul „Memorial Râmnicu Sarat”, IICCMER si-a propus transformarea unui fost spatiu concentrationar într-unul al reflectiei asupra naturii criminale a comunismului. Astfel, dupa finalizarea lucrarilor de reabilitare si de amenajare muzeala, estimata pentru 2016, Memorialul Râmnicu Sarat va reprezenta un punct focal pentru proiecte culturale, documentare si turistice si va gazdui vizitele a numeroase personalitati din viata publica româneasca si internationala.
În iunie 2007, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Românesc (IICMER) a preluat în administrare fosta închisoare de la Râmnicu Sarat cu scopul de a organiza un Memorial al Victimelor Comunismului. Alaturi de închisori precum Sighet, Gherla sau Aiud, Râmnicu Sarat a reprezentat unul dintre punctele represiunii comuniste, regimul de exterminare practicat aici contribuind la trista sa reputatie si justificând pe deplin proiectul de valorificare muzeala propus de IICCMER.
În ultimii ani, IICCMER a demarat o serie de actiuni menite sa sensibilizeze factorii decizionali, sa informeze publicul larg asupra imensului capital memorial al acestui loc, dar si sa obtina solutii viabile de valorificare muzeala. Printre actiunile întreprinse în acest sens se numara si realizarea unei expozitii si a unui website, ambele destinate închisorii de la Râmnicu Sarat, organizarea unor conferinte cu tematica specifica, dar si organizarea unui concurs de proiecte destinat tinerilor arhitecti.
În decembrie 2012, pentru prima data în ultimii 23 de ani, Guvernul si-a asumat, prin Programul de guvernare pentru 2013-2016, organizarea unui spatiu muzeal distinct care sa ilustreze inclusiv amprenta represiva a regimului comunist. Tot în decembrie 2012, IICCMER a reusit, cu sprijinul Secretariatului General al Guvernului si al altor factori guvernamentali, achizitionarea ultimei suprafete de teren care sa permita demararea proiectului, pas decisiv pentru transformarea închisorii de la Râmnicu Sarat în Memorial. Recent, Guvernul a acordat Institutului fondurile necesare pentru realizarea studiilor tehnice în vederea restaurarii imobilului.
Pentru mai multe detalii despre proiectul Memorial Râmnicu Sarat, va rugam sa vizitati: www.memorialulramnicusarat.ro.
***
Despre IICCMER
Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Românesc (IICCMER) este un organism guvernamental care studiaza, documenteaza si sustine constientizarea publica a istoriei comunismului în România, prin proiecte de cercetare, educationale, editoriale si muzeale. Activitatea IICCMER analizeaza natura, scopul si efectele totalitarismului din România în perioada 1945-1989, dar si memoria acestui regim în exilul românesc si în perioada postcomunista.
Institutul coordoneaza câteva proiecte unice în tara în acest domeniu, cum ar fi: santiere arheologice de descoperire a victimelor Securitatii; Muzeul Memorial Râmnicu Sarat – fosta închisoare pentru detinuti politici; singura Universitate internationala de Vara din România pentru studierea istoriei comunismului; primul manual de istorie a comunismului, Fototeca – cea mai mare baza de date online gratuita cu fotografii din timpul comunismului; primul master academic dedicat studiului istoriei comunismului; arhiva exilului românesc; proiecte mediatice de filme documentare.
IICCMER a devenit în timp un centru prestigios de cercetare la nivel european, prin intermediul caruia România îsi exploreaza, constientizeaza si asuma trecutul comunist, îsi clarifica rolul în istoria europeana a secolului XX si promoveaza valorile democratiei în societatea moderna.
Mai multe detalii despre activitatea IICCMER sunt disponibile pe www.iiccmer.ro sau pe pagina de Facebook:
https://www.facebook.com/InstitutuldeInvestigareaCrimelorComunismului
Toate incercarile de distrugere a elitelor nevinovate ale Romaniei care includea si muncitori si venirea sovieticilor ,nu a urmarit altceva decat desfiintarea cugetului stramosec!