Fără bani, fără dinţi dar cu speranţă şi demnitate – POVESTEA DOMNULUI GEORGE

O plimbare cu aparatul în parcul Cişmigiu, mi-a oferit pe 5 noiembrie ocazia unică de asculta o poveste de viaţă încărcată de emoţii. Încercam să fur cu neruşinare un cadru cu un bătrânel simpatic ce-şi scotea mandolina dintr-o sacoşa de rafie, când acesta m-a observat şi a intrat prietenos în vorbă cu mine. Mi-a spus că nu are nimic împotrivă să fie fotografiat, însă dacă pot, să-l ajut şi eu să trimită lumii un mesaj.
Demn, mi-a explicat situaţia lui :
” -Tata dacă vrei să-mi faci un bine dă un anunţ în numele meu, caut şi eu să închiriez pentru locuit un subsol, un demisol sau mansardă, dar ieftin pentru că în prezent am o pensie de 5 milioane”.
- Dar acum cât plătiţi unde staţi? l-am întrebat
- Stau într-o mansardă… 5 milioane plătesc.”

Ce ţara îşi condamnă trecutul la mizerie, mă gândeam, cum e oare posibil să lovim în pensionari cu atâta sete, şi să-i obligăm să-şi lingă rănile sângerânde de-atâta jug, mai încolo, după colţ, să nu ne incomodeze, să-i dăm uitării şi foametei. După o viaţă de trudă şi-atâta comunism să nu-i dăm gurii doar dreptul la liberă exprimare, ci şi hrană…

… Cânta la mandolină în Cişmigiu pentru bani de mâncare, căci de medicamente nici nu poate fi vorba, întrucât, ca orice bătrân român, domnul George e bolnav iar medicamentele sunt inaccesibile.

M-a rugat să spun că oferă meditaţii… pian, mandolină, chiar şi acordeon, spunea, însă nu înainte de a-i supune pe viitorii elevi unui test de aptitudini. Mi s-a părut extraordinar,un om adevărat, fără bani dar mândru, fără o casă a lui, dar încă bucuros să cânte şi să-i înveţe şi pe alţii s-o facă,însă doar pe cei ce-şi doresc cu adevărat! Un om cult, domnul George, cu ochi sinceri ce încă râd, cu o educaţie aleasă, condamnat la umilinţă de propria-i ţara.

Mi-aş fi dorit pentru bătrânii noştri, adevărate izvoare de poveşti dintre cele mai fascinante, să nu se reîntâlnească cu foamea la bătrâneţe,  după o viaţă de foame; să nu-şi aştepte nerăbdători sfârşitul, în speranţa că măcar acolo va fi mai bine…SĂ NU NE MAI CHINUIM BĂTRÂNII ce-au fost odată eroi, profesori, români munciţi şi umiliţi! Să le oferim condiţii măcar cât să nu-şi blesteme zilele şi neamul, căci blestemele lor amare le vor vedea copii noştri în lacrimile copiilor lor. Banii nasc demoni şi lipsa lor purifică până dizolvă…

Acesta este numarul de telefon al domnului George ( 0730 349 336 ), il puteti contacta pentru lectii de pian, mandolina si acordeon sau pentru a-i inchiria un spatiu de locuit ieftin! Daca-l puteti ajuta, nu ezitati!

via Irina D. Stanciu blog.