Camera-oracol. (și) un Occident de hârtie în 1976
Ana-Cristina Irian/ Cristian Bassa
Celula de Artă
Partener: Omnia Photo
România, 1976. Un caiet de amintiri al unei adolescente, învelit într-o copertă albăstruie de plastic. Nu este încă un caiet-oracol cu întrebări și răspunsuri, ci un obiect de circulație afectivă: primește mici texte de prietenie, fotografii, colaje, dedicații, adesea în limba engleză, versuri, promisiuni și semne discrete de apartenență. Caietul trece din mână în mână și se umple cu scrisul, imaginile și imaginarul celorlalți.
Printre decupaje cu vedete din revistele Cinema și Flacăra, dar și cu tânăra gimnastă Nadia, apar numeroase fragmente provenite din reviste occidentale: un iaurt, un șampon, o mașină, un actor, o cântăreață, un logo. Pe verso-ul imaginilor se păstrează texte în franceză, italiană, engleză, germană, ba chiar și urmele unei cărți poștale din Japonia. Aceste imagini ajung în caiet prin intermediul altor copii, care au acces la reviste aduse de adulți din familie sau din cercuri de prieteni. Ele circulă prin rețele informale de acces. Un Occident care nu se vizitează, ci se primește. Nu ca loc, ci ca imagine pe hârtie.
În caiet, aceste fragmente își pierd funcția inițială. Reclama devine dar. Produsul devine fereastră. Logo-ul devine ornament afectiv. O lume fabricată pentru consum intră într-un spațiu al memoriei, al prieteniei și al construcției de sine.
Instalația proiectează caietul de amintiri pe pereții unei camere ipotetice de adolescentă din România anilor ’70. Mărit și desfăcut în spațiu, caietul transformă camera într-un dispozitiv oracular: nu prezice viitorul, ci face vizibile întrebările, dorințele și imaginile prin care un timp se proiecta dincolo de propriile limite. Ce imagini circulau? Ce lumi erau dorite? Cum ajungea Occidentul într-o cameră de adolescentă din România anului 1976? La început, totul apare în alb-negru, ca o memorie fără culoare, apropiată de fotografiile de familie și de arhive. Treptat, culoarea revine inegal, așa cum apare și în caiet: fragmentar, accidental, printr-o imagine străină, o revistă, o dedicație, un gest de prietenie. Pe aceeași pagină, spectacolul devine amintire, iar o lume îndepărtată este domesticită fără program.
Camera-oracol. (și) un Occident de hârtie în 1976 propune o cameră a imaginilor primite: un spațiu în care lumea mare ajunge printr-o rețea socială analogică, iar memoria începe să își recapete culoarea.
Pe durata instalației, va fi deschis un nou caiet de amintiri, în care cei care ne vizitează sunt invitați să realizeze un colaj, un desen sau să lase o poveste. La final, caietul se va transforma într-o carte-obiect colectivă, construită împreună cu publicul.
***
Ana – Cristina IRIAN (omnia.photo) este cercetător în domeniul artelor vizuale, curator și artist care lucrează cu colecții, arhive fotografice și material multimedia. Cristina este membră fondatoare a Omnia Photo și dezvoltă, în cadrul asociației, proiecte dedicate documentării vizuale, identificării, recuperării și promovării patrimoniului cultural din România. Printre proiectele la care a colaborat se numără: „Dacia 50 – o etnografie a autoturismul Dacia la 50 de ani”, „Arhive poVestite” – recuperare și promovare a unor arhive fotografice private, „Fântânile Olteniei” – o cartografiere a fântânilor comunitare cât și proiecte recente de artă bazate pe cercetare precum: „#mili-eu: Ileana, bunica d-lui B.”, „Titanii (și verdele care dispare)”. Cristina este membră a Uniunii Artiștilor Plastici (UAP). De asemenea, este autoarea volumelor „Colecții și arhive fotografice azi, în lumea digitală” (2022); „Producția de spațiu și viața socială a lucrărilor de artă în stradă” (2024), publicate de editura Tritonic.
Cristian BASSA (http://bassa.ro/) este fotograf, designer, editor și pasionat de volume de fotografie. Cristian a inițiat și desfășurat patru proiecte de fotografie în scopuri sociale pentru organizații caritabile, inițiative care au fost finalizate și cu expoziții personale sau albume foto, este co-organizator al Romanian PhotoBook Award, al festivalului Bucharest Photo Week, autor a două volume de cercetare fotografică documentară „Beautiful Sunrise” și „Forward March”. Cristian este membru fondator al Omnia Photo, în cadrul căreia a desfășurat, între 2016 și 2025, împreună cu Dorian Delureanu, activități de documentare vizuală a fântânilor din Oltenia. Cercetarea s-a concretizat în trei albume foto și trei expoziții, realizate cu sprijinul Muzeului Național al Țăranului Român și al Muzeului Olteniei.
OMNIA PHOTO este o asociație culturală și editură din România, dedicată fotografiei contemporane și albumelor de artă vizuală experimentală. Misiunea sa principală o reprezintă promovarea artelor vizuale, cu un accent deosebit pe fotografia românească contemporană și istorică.
CELULA DE ARTĂ (celuladearta.ro) este un proiect cultural independent condus de artiști (artist-run), ce a debutat în 2017 și se manifestă în multiple spații de artă contemporană permanente sau temporare.
Recent Comments