“Simbioze portretistice“, expoziție Diana Cîrjaliu Meliu și Tana Dinu, la Galeria de Artă Constanța, sâmbătă, 1 august, ora 17,00
Expoziția “Simbioze portretistice“ radiografiază alteritatea, suferințele și bucuriile semenilor noștri, măștile pe care aceștia le poartă, fericirea de o clipă și iluziile, renegarea eului și dizolvarea sensibilității, reflectând pulsațiile unei existențe în continuă transformare. Diana Cîrjaliu Meliu numește fără menajamente drama lumii în care trăim, introducând în context, pe lângă portretul propriu-zis, grupul de personaje, ca un simptom al societății actuale și al presiunilor politice, strigătele sau figurile schimonosite de suferințe ori revoltă, fiind rezultatul unor trăiri determinate de toate aceste ecouri exteriore. Tana Dinu evocă sentimentele lăuntrice ale ființei, legate de dorințe spirituale, de întrebări trecute prin filtrul introspecției, în acea încercare de a accede la înțelepciune și la datele esenței umane. Cele două tipuri de abordări sunt încercări diferite de a reprezenta comportamentele umane din perspectivă sociologică și psihologică, atunci când omul contemporan este agresat de probleme cotidiene independente de el ori de gânduri care îl macină, determinându-l să își piardă reperele. Ambele plasticiene, într-un mod diferit, fac un studiu vizual comparativ asupra empatiei și intuiției ființei, asupra receptivității ei profunde asupra prezentului, privind interogativ, uneori cu seninătate sau umor, alteori cu tristețe, dinamica specifică a unor comportamente, acestea permițând ca factura expresionistă a abordării lor să fie pertinentă. Diana Cărjaliu Meliu recreează alienarea unei civilizații în care identitatea umană se descompune, fragmentându-și, apoi înstrăinându-și sentimentele, iar Tana Dinu păstrează în chipurile reprezentate veridicitatea, puritatea și afectele verosimile ale sinelui. Artistele caută noi sensuri ale existenței prin cercetarea chipului uman cu variatele lui sentimente, lucrările de ceramică și pictură reperând, din punct de vedere stilistic, datele unei autenticități izvorâtă din repere ontologice. Fiecare expozantă și-a conturat o direcție stilistică proprie unită de reprezentarea figurativă. Diana Cărjaliu Meliu interpretează figura umană în manieră modernă, anatomia facială și a corpului cunoscând stilizări în funcție de intenția mesajului, notele expresioniste fiind amprente comportamentale, reliefând complexitatea noastră și totodată autenticitatea. Aceste volume sunt un reflex al memoriei colective, al statutului fluctuant al omului într-un areal existențial incompatibil sensibilității sale. Fragilitate acestuia este purtătoare de incertitudini și conflicte ontologice și tocmai vulnerabilitatea lui este subliniată de artistă printr-un modelaj care scoate în evidență dexteritățile pentru observarea unui palier de atitudini elaborat, de la criza existențială a unui personaj până la situații limită ale colectivității. Destinul unei comunității este așezat față în față cu figuri cheie ale timpurilor pe care le trăim,
Diana Cîrjaliu Meliu făcând o radiografie a lumii în care trăiește prin redefinirea ei cu ajutorul materialelor ceramice. Tana Dinu vine cu un expresionism pe care îl descoperim la nivelul ansamblului figurii, apoi al detaliului, în portrete de mai mari dimensiuni, care au impact asupra privitorului, acesta regăsindu-se aici prin biologia lui, prin particularitățile de expresie, prin drama trecerii prin timp, dar și prin fericirea efemeră afirmată prin zâmbete și râsete, prin raportarea la exemple ale sferei spirituale. Fizionomiile surprinzătoare redau o gamă largă de emoții și caractere, de tipuri structurale ale anatomiei faciale, preluate atât din spațiul existențial imediat, cât și din cel religios sau cultural. Insistând asupra asemănărilor fizice, rezonanțele interioare ale personajelor, transpuse cu forță și siguranță în execuție, implică talentul și capacitatea Tanei Dinu pentru a înțelege că raportul dintre fidelitatea trăsăturilor și profunzimea psihologică face posibilă înțelegerea deplină a ființei. Tensiunile imaginilor, în care atitudinile variate constituie un scop în sine al viziunii sale, provin din dorința de investigare a resorturilor lăuntrice ale omului, aceasta apărând ca o necesitate a discursului expresionist, elaborat stilistic prin atenția asupra particularităților modelului, dar și prin armonia dintre desen și culoarea, echilibrate în funcție de starea sufletească evocată.
Ana Amelia Dincă
Recent Comments