Locuri și adrese ale mișcării suprarealiste pe harta Bucureștiului – adresele provin din corespondența autorilor, din arhivele publicațiilor și din Arhivele Siguranței
Materialul video prezintă o hartă culturală fascinantă a Bucureștiului interbelic, concentrându-se pe locurile care au găzduit mișcarea suprarealistă și avangardistă din anii ’30-’40. În centrul acestei efervescențe culturale se afla „Lăptăria lui Enache Dinu”, cunoscută familiar ca „La Secol”, situată pe strada Bărăției nr. 37, în apropierea Pieței Sfântul Gheorghe. Acest loc a devenit un veritabil epicentru al avangardei românești, unde se întâlneau personalități precum Ilarie Voronca, Sașa Pană, Geo Bogza și Gherasim Luca.
Viața culturală a continuat să se dezvolte în jurul mai multor publicații și spații creative. Revista „unu”, care își avea inițial redacția în locuința lui Sașa Pană din strada General Angelescu, a fost unul dintre pilonii mișcării. După închiderea „Lăptăriei lui Enache” în 1932, centrul activității s-a mutat la braseria Elite din Lipscani, iar Editura „unu” și-a continuat activitatea în noua locuință a lui Sașa Pană din strada Dogari.
Un moment important în istoria mișcării l-a reprezentat apariția publicațiilor satelit precum „Alge” și „Muci”, care au avut sediile în diverse locații din București. Membrii acestor grupări au experimentat și represiunea autorităților, fiind arestați pentru pretinse acuzații de „pornografie” și „atentat la bunele moravuri”, episod care i-a dus la închisoarea Văcărești.
Palatul Adevărul și Dimineața din strada Sărindar a reprezentat un alt centru important al vieții publicistice, iar, în apropiere, Sala Mozart de pe strada Constantin Mille găzduia expoziții ale artiștilor avangardiști. Librăria Hasefer din strada Eugeniu Carada a jucat și ea un rol esențial în promovarea artei moderne.
„Laboratorul de investigație suprarealistă” s-a dezvoltat în locuința Heddei Sterne din strada Teodor Ștefănescu, devenind un spațiu de creație și experimentare pentru artiști precum Victor Brauner și Jules Perahim.
Viața culturală nu se limita doar la spațiile artistice formale, ci se extindea și în locuri de recreere precum terasa și piscina Lido sau Ștrandul Kiseleff.
După război, mișcarea a cunoscut transformări semnificative, cu unii membri intrând în structurile culturale ale noului regim, în timp ce alții au continuat să experimenteze artistic. Un moment simbolic a fost vizita lui Tristan Tzara în 1946, care a marcat atât continuitatea, cât și ruptura în cadrul mișcării avangardiste românești.
Această hartă culturală nu doar documentează locațiile fizice ale avangardei bucureștene, ci și relațiile complexe, tensiunile și transformările unei mișcări artistice care a influențat profund cultura românească a secolului XX.
///
Materialul video face parte din proiectul editorial „Suprarealism 100: o călătorie prin Avangarda din România”.
Publicaţie culturală finanţată cu sprijinul Ministerului Culturii
Mai multe AICI
Recent Comments