Descoperiți povestea „Laboratorului de investigație suprarealistă” din București (1933-1941), numit astfel mai târziu de poetul Gheorghe Dinu/ alis Stephan Roll.
„Laboratorul de investigație suprarealistă” din București reprezintă o verigă esențială în evoluția suprarealismului din România, acoperind perioada 1933-1941, între cele două valuri principale ale mișcării. Acest cerc artistic informal s-a constituit în contextul dezintegrării grupului din jurul revistei „unu” și a fost puternic influențat de prezența lui Victor Brauner în București între 1935-1938.
Nucleul laboratorului s-a coagulat în jurul atelierului artistei Hedda Sterne din strada Teodor Ștefănescu nr. 6 din București, o adresă care va ajunge ulterior în atenția Siguranței și a Corpului Detectivilor, devenind după 1941 și adresa de corespondență a lui Gheorghe Dinu. Grupul îi reunea pe Victor Brauner, Hedda Sterne, Théodore Brauner, Medi Wechsler Dinu, Jules Perahim și, ocazional, Nadine Krainik, Jean David și Sandu Tudor – acesta din urmă fiind ortodoxist de stânga, „anarhist” și viitor lider al grupului „Rugul Aprins”. Deși nu a funcționat ca un grup oficial cu manifestări publice sau program asumat, membrii săi au dezvoltat relații strânse bazate pe afinități artistice și personale, împărtășind nu doar preocupări creative, ci și un stil de viață comun care transcendea simpla colaborare artistică.
Experimentele vizuale ale grupului au generat o impresionantă serie de 389 de lucrări, intitulate „Cadavre(s) Délicieux”, realizate pe două formate diferite și identificate prin numerotare și monogramele participanților. Unele dintre aceste experimente erau ulterior dezvoltate în formate mai mari, încorporând tehnici precum colajul și inserții de pictură.
În paralel, grupul a produs și experimente literare în limba română, dintre care s-au păstrat douăzeci și cinci de texte care urmau metoda „Întrebări și Răspunsuri”, realizate pe foi pliate vertical în două formate distincte: 11,5×29 cm și 16,5×20 cm și opt piese de teatru suprarealist, majoritatea necunoscute până acum.
Laboratorul reprezintă astfel nu doar o punte între cele două valuri ale suprarealismului din România, ci și un exemplu remarcabil de comunitate artistică organică, în care experimentul artistic se împletea natural cu viața cotidiană, iar creativitatea individuală se dezvolta prin interacțiune colectivă și spontană. Acest model de laborator satelitar demonstrează dinamica continuității experimentelor suprarealiste în spațiul românesc într-un context politic și socio-cultural turbulent al ascensiunii extremei drepte și a antisemitismului.
Vă invit să aflați mai multe despre această comunitate artistică și experimentele acestora în noul nostru proiect editorial „Suprarealism 100: o călătorie prin Avangarda din România”.
Recent Comments