Muzeul de Artă Constanța găzduiește expoziția  de pictură AGORAFOBIA a artistului Ion Anghel. Vernisajul expoziției va avea loc vineri, 7 iunie 2024, ora 14.00. Expoziția poate fi vizitată în perioada 7 iunie – 1 iulie 2024.

AGORAFOBIA

„O, Suflete în lacrimi, putea-voi sparge, oare,                                                                           

Greu insultat de monstru, acest cristal fratern                                                                              

Și,-n gol, cu două aripi în veci nezburătoare                                                                                 

Să sar, fie și dacă ar fi să cad etern?„

                                                                        Stéphane Mallarmé

Prin intermediul iluzoriilor ferestre, picto-obiecte sau obiecte-interpretate, pun la îndoială anumite valori aflate la modă și aplaud principiile culturale ascunse în opera de artă, încercând să descifrez ipoteza conform căreia nonconformismul artistic, ca formă de exprimare ori atitudine, conține o armonie spirituală mascată și nu frivolă. Dincolo de aceasta, este  o împotrivire față de diletantismul în artele vizuale, al gândirii de masă, comună, permisivă, general valabilă și unde se confundă acceptarea față de cei care au neajunsuri cu acceptarea față de cei care produc neajunsuri. Filotinia nu este simililară cu încurajarea necondiționată, ci o investiție în cei fără șansă care demonstrează dorința de evoluție bazată pe muncă. Este și face trimitere la studiu, chibzuință, introspecție, documentare, raportare, neliniște creatoare și inteligență plastică.

Arta nu are rol demonstrativ. Ea este rezultatul unui amalgam de situații comune care se întâlnesc în sufletul creatorului într-un moment magic și este relevată doar în scopul comunicării, pe baze științifico-emoționale, aidoma adevărului filozofic. Cei care au alt scop se pot bucura doar pe sine. Astfel, din punct de vedere social consider că toți avem drepturi egale dar nu și merite. Totul depinde de valoarea implicării comunitare, nu de interesul personal.

Prin geam, văzând mulțimea cum se încaieră, fiecare suindu-se pe celălalt spre a ajunge în vârf pentru nimicul etern și concretul efemer, mă îndrăgostesc pe zi ce trece de idolii mei adormiți, care pentru a deveni universali s-au însingurat, știind să facă diferența dintre popularitate și celebritate. 

Ferestrele mele par a fi vitralii opace, invadate de gloata de catrafuse din atelierul meu, obiecte fade, a căror claustrofobie se luptă pentru eliberare, sau măcar să ajungă pe partea exterioară a geamului, acolo unde se află privitorul. Odată cu câștigarea independenței, ele nu vor mai fi povara mea, ci a celorlalți. Spirituală…

Ion Anghel, iunie 2024