Luminița Țăranu
“Columna mutãtio – LA SPIRALE”
Instalația monumentală de artă contemporană inspirată din Columna lui Traian interpretează “mutația” semnificatului ȋn decursul istoriei
Parte artistică contemporană a marii expoziții de arheologie
“DACIA. Ultima frontieră a romanității”
Museo Nazionale Romano – Terme di Diocleziano, Roma
Chiostro piccolo della Certosa di Santa Maria degli Angeli
21 noiembrie 2023 – 21 aprilie 2024
“Columna mutãtio – LA SPIRALE” este o instalație monumentală de artă contemporană, ideată de artista Luminiţa Țăranu, inspirată din Columna lui Traian.
Parte artistică contemporană a marii expoziții de arheologie “DACIA. Ultima frontieră a romanității”, ospitată de Museo Nazionale Romano – Terme di Diocleziano, în Roma, de la 21 noiembrie 2023 la 28 aprilie 2024, promovată de către Ministerul Culturii în Italia, Direcția Generală a Muzeelor, Muzeul Național Roman și Ambasada României în Italia, opera este expusă în Chiostro piccolo della Certosa di Santa Maria degli Angeli.
Mesajul pe care artista dorește să-l transmită este “mutația” de semnificație care are loc în decursul istoriei, considerând opera ca pe un profund omagiu adus memoriei acelui trecut retrăit în prezent, prin dialogul dintre valoarea istorică, artistică și arheologică a Columnei lui Traian și lumea noastră contemporană. Născută pentru a celebra cucerirea Daciei de către Romani, Columna lui Traian a devenit de-a lungul timpului simbolul legăturii istorice inseparabile dintre Italia și România; dacă în trecut a evocat cele două războaie purtate de Impăratul Traian împotriva lui Decebal, Regele Dacilor, astăzi capodopera romană este și o mărturie vizuală cu implicații identitare în formarea poporului român și simbol al relațiilor de prietenie și colaborare dintre cele doua ṭări, dobândind astfel o puternică valoare multiculturală.
În interpretarea sa, artista s-a inspirat din dinamica compozițională a lui Apolodor din Damasc – proiectantul Columnei lui Traian, din conținutul narativ veridic al frizei sale, din mulajele sale și mai ales din lumea Romană, din lumea Dacică și din spiritualitatea pre – Dacică, răspunzând în cheie contemporană conținutului expoziției de arheologie „DACIA. Ultima frontieră a romanității”, organizată de Ambasada României în Italia și Muzeul Național Roman – Termele lui Dioclețian, cu colaborarea MNIR din Bucuresti.
Alessandro Masi, istoric și critic de arta modernă și contemporană, scrie în catalogul publicat de Gangemi Editori: „Instalarea operei în Chiostro piccolo della Certosa di Santa Maria degli Angeli, așa-numita Ludovisi, a Termelor lui Dioclețian, are scopul de a stabili o conexiune vizuală cu preţioasa colecţie Romană bogată în statui şi descoperiri arhaice din secolul al V-lea î.Hr. a Sanctuarului Arvali, creând interferențe sinergice într-un câmp semănat cu fragmente de memorie istorică extrem de evocatoare. Cromaticitatea instalației devine un punct de energie care amintește de vitalitatea lumii Romane, în timp ce simbolurile negre prezente pe latura interioară evocă lumea neolitică pre-Dacică, aducând omagiu istoriei Daciei antice și a poporului său.”
Cheia lecturii pe care Luminiţa Țăranu a facut-o Columnei lui Traian, și care a condus-o la conceptul de Columna mutãtio ca și concluzie contemporană se referă la pierderea, în timp, a funcției inițiale a monumentului, aceea de a omagia Impăratul Traian prin cea mai importantă dintre cuceririle sale – Dacia, și aceea de monument funerar. Astăzi, capodopera de artă și arhitectură a devenit sursă de informații istorice, ca o descoperire arheologică conservată într-un muzeu, care ne permite să investigăm în trecutul nostru și în același timp să reconstruim, imaginând, scenarii în viitor. De aici orientarea orizontală al instalației „Columna mutătio – SPIRALA” care nu face referință la o „răsturnare” fizică sau virtuală a monumentului de mare potență fizică și evocatoare, ci îl interpretează ca obiect muzeailzat, metaforă a conceptului conform caruia istoria se scurge în sens orizontal.
Luminiţa Țăranu afirmă: „Suntem atrași de trecutul nostru ca de o enigmă care, odată dezvăluită, întărește cunoașterea identității noastre, făcându-ne mai bogați spiritual și mai încrezători. Legătura istorică străveche, de neșters, înțeleasă prin actualul dialog prietenesc cultural dintre țara mea de naștere, România, și țara mea adoptivă, Italia, a avut o mare fascinație asupra sensibilității mele. Interacțiunea dintre memoria subiectivă ca memorie personală și memoria obiectivă ca memorie istorică și culturală are loc prin intermediul materiei, sau mai bine zis, prin memoria adusă de materia arheologica, a cărei interpretare este de mulți ani în centrul cercetării mele artistice, țesând acel fir de legătură dintre antic și contemporan care recunoaște timpul drept învingător absolut.”
Alessandro Masi:”…spațiile sale pictate se hrănesc dintr-un timp care nu este cel cronologic, ci analogic. Conceptul său despre Kronos e închis în pulsarea memoriei argumentative, aceea mai apropiată de hotarele imaginarului arhetipal, acolo unde fantezia se unește structurilor antropologice ale vizibilului. Cu alte cuvinte, e ca și cum artista ar fi cunoscut originea tuturor umbrelor platonice și le-ar fi făcut să iasă una câte una din acea mitică cavernă care este Mitul. În felul acesta, mit și ritual, spațiu și memorie, istorie și legenda, plin și gol, semn și desen sunt recompuse ca într-un mare mozaic fragmentat în care adevărurile trebuiesc căutate mai mult în conștiința celui care priveste decât în realitatea absurdului vizibil și tragicului cotidian.”
Integral din aluminiu, lucrarea este compusă dintr-o panglică de 90 cm lățime (circa 3 picioare romane) și 34,05 m lungime și se desfasoara pe o lungime de aproximativ 12,50 m, cu un diametru de 1,40 m. Raportul proporțional dintre instalație și monumentul roman este de 1/3. În timp ce raportul de „fizicitate” cu „greutatea” ei materica este informală, creând o lucrare „ușoară” inspirată din esențialitatea mulajelor Columnei lui Traian.
Artista repropune conceptul de serialitate, deja prezent în arta reprezentativă Romană, concept prezent și în arta modernă și contemporană, realizând această expresie prin repetarea ritmică a iconelor protagoniste, alegând ca tehnică pictura serigrafica in straturi, prin intermediul imprimării serigrafice cu mâna, atât pe partea interioară cât și pe cea exterioară a instalației; tehnică care i-a permis, pe lângă așternerea definită a desenului, să creeze efectul de amprenta datorat grosimii materice a culorilor acrilice/vinilice, ca urme ale unei imagini suspendate în timp.
Luminiţa Ţăranu s-a născut la Lugoj, România, în 1960. A absolvit “Institutul de Arte Plastice Nicolae Grigorescu” din Bucureşti cu Octav Grigorescu în 1985. Titlu echivalent acordat de Academia de Arte Frumoase din Bologna în 1993. În 1987, a câștigat Bursa Națională a Uniunii Artiștilor Plastici din România pentru desen, gravură și litografie.
Din 1987 locuiește și lucrează în Italia.
Firul conducåtor al parcursului său artistic este „metamorfoza” care devine și metodă de lucru și cercetare atât în n formă grafică și picturală cât și în construcția de instalații mega-obiectuale, instalații digitale și performanțe. Pornind de la ideea că în ntreaga sa opera reflectă o „traversare” geografică și temporală în continuă transformare evolutivă și dialectică, artista lucrează pe conceptului de timp prin memoria subiectivă și memoria obiectivă, pe firul conectiv dintre antic și contemporan, interpretând materia archeologică care se află de ani de zile în centrul experimentării sale.
A realizat numeroase expoziții personale în muzee publice și private, participând la tot atât de multe expoziții colective în muzee, spații publice și galerii, în Italia și în străinătate.
În iulie 2013, proiectul său „COWMAN of the world”, centrat pe problema actuală a crizei de mediu, pe recuperarea echilibrului valorilor și pe conceptul de multiculturalism, a fost selecționat pentru a participa la manifestarea inaugural ă al noul muzeu al științelor MUSE din Trento. A lucrat pe teme precum: planșele anatomice care propun raportul om – natură (litografiile cu Metamorfoze și desenele cu Văcuțe); instalațiile mega-obiectuale („Superslides” și „Megabox”); raportul postclasic dintre corpul uman din punct de vedere anatomic și corpul uman ca operă de artă („Instalație picturală Corpul uman”); structurile; evocările mentale și materice care fac referință la valoarea evocatoare a corpului uman și la raportul dintre valoarea spirituală istorico-simbolică și valoarea evocativă a materialelor care îl prefigurează; inserirea restaurării, care atribuie operei sale dimensiunea abstractă a timpului printr-un act controlat de distrugere parțială și prin succesiva recuperarea realizată prin tratarea lacunelor/lipsă: calității spațiale a operei sale se adaugă calitatea temporală, o inversare imaginară în timp.
Pe lângă premiile acordate în Italia de-a lungul anilor, în 2018 i s-a acordat „Premiul de Excelență” al Guvernului României „100 pentru Centenar” (10 personalități românești în Italia), pentru activitatea artistică desfășurată în Italia și în lume.
Oficiul de Presa: Marzia Mancini
Foto credit: Sebastiano Luciano cu drept de publicare
Recent Comments