Marcello Grassi. Les Contes du Regard – Tales of the Eyes @ IAGA Contemporary Art, Cluj-Napoca

Titlul expoziției:
Marcello Grassi. Les Contes du Regard – Tales of the Eyes
curator Ilaria Bignotti
Locația expoziției:
IAGA Contemporary Art
Strada Closs ca n. 9-11, Cluj-Napoca, Romania
De joi 21 septembrie până sâmbătă 14 octobrie 2023
Vernisaj:
Joi 21 septembrie 2023 la ora 18.00
Expoziţia se va putea vizită gratuit de marţi până sâmbătă, de la ora 14.00 până la ora
18.00 și prin programare.
Pentru mai multe informaţii, datele noastre de contact sunt:
Site: www.iagacontemporaryart.com
Email: [email protected]
Tel: +40 724059844
FB: @iagacontemporaryart
IG: @iagacontemporaryart
Lucrări expuse
Lucrări fotografice dedicate rămășițelor și descoperirilor arheologice ale următoarelor
muzee și situri:

• Aquileia
• Ercolano
• München Glyptothek
• Museé Arles Antique
• Centrale Montemartini, Roma
• Museum für Abgüsse Klassischer Bildwerke, München
• Museo Nazionale Romano, Roma
• Museo Gypsotheca Antonio Canova, Possagno
• Musée du Louvre, Paris
• Staatliches Museum Ägyptischer Kunst, München
• Museo Civico Archeologico din Milano

Marcello Grassi. Les Contes du Regard – Tales of the Eyes este una dintre etapele
proiectului expozițional itinerant din Italia și din străinătate dedicat cercetării de
patruzeci de ani a fotografului italian Marcello Grassi (Reggio Emilia, 1960) cunoscut
internațional pentru investigarea rămășițelor trecutului păstrate în muzee și situri
arheologice din Europa, de la Ravenna la Arles, de la Louvre la Uffizi, și povestit prin
fotografii de poezie profundă.

După succesul la Fondazione l’Arsenale din Iseo, unde a fost expus în toamna anului
2021, Grassi propune o expoziție special concepută pentru sălile galeriei IAGA
Contemporary Art care a susținut întregul proiect și care reprezintă artistul, prezentând
fotografii nepublicate ale noilor cercetări și însoțirea acestora cu monografia publicată de
Electa, trilingvă italo-engleză-română, format dintr-o antologie mare de fotografii ale
activității de cercetare acum patruzeci de ani a lui Grassi. Prin peste o sută de fotografii,
realizate în patruzeci de ani de activitate, cartea trece în revistă capodoperele și secretele
păstrate în muzeele noastre, povestit de lentila lui Grassi și analizat în textul critic de Ilaria
Bignotti și alte contribuții dedicate fotografului de către istoricii și conservatori de fotografie
și muzeu.
Spațiile galeriei IAGA Contemporary Art devin un loc magic animat de prezențele
sculpturale provenite din cele mai prestigioase muzee internaționale, sau de pe site-uri
aproape secrete pe care fotograful le-a găsit cu căutări lungi: deosebit de importantă este
succesiunea fotografiilor dedicate lui Antonio Canova, maestru al marii sculpturi
neoclasice, fotografiat în templul său, Muzeul Canova din Possagno. Capodopere pe care
Grassi le înfățișează cu atenție asupra acelui sentiment de piatră sculptată capabilă să
o facă să se simtă vie și vibrantă, datorită tehnicii de imprimare studiată care folosește
negrul într-un mod magistral și dramatic. Fețele și corpurile, faptele și expresiile statuilor
dobândesc o lumină vibrantă și demonstrează, parafrazând Italo Calvino, că o capodoperă
clasică nu a terminat niciodată să spună ce are de spus. Durerea lacerantă a complexului
Laocoon, prin tăierea fotografică a lui Grassi, este sublimată în tensiunea mușchilor de
marmură din spatele grupului sculptural; secvența fețelor sculptate din muzeele din Arles,
Munchen, Palazzo Massimo din Roma, oferă o narațiune aproape filmică pentru a spune
persistența dorințelor și virtuților, drame și mistere din fiecare epocă, încredințate
materialului, sculptate a doua oară de negru și de lumina fotografiei lui Marcello Grassi.
Peste 20 de lucrări, riguros selectate, evidențiază capacitatea artistului de a spune
trecutul ca un material în schimbare care se înmoaie în stâncă și in pământ sculpturilor și
monumentelor, făcând subiectele fotografiate în direct și prezente în fața ochilor noștri.
Printre lucrările fotografice expuse, ies în evidență două icoane feminine ale artei clasice:
absorbita Muza Polimnia la Centrale Montemartini din Roma și maiestuoasa Nike din
Samotracia la Louvre din Paris.
Metafora dorinței zilnice de a rezista timpului și de a depăși spațiul, opera lui Grassi este o
săpătură de-a lungul secolelor în căutarea unei frumuseți care găzduiește schimbarea,
eroziunea, chiar pierderea – fotografiile sale nu sunt niciodată retușate și sunt rezultatul
răbdătoarelor așteptări din partea artistului în sălile muzeelor sau în zonele arheologice
selectate … o cercetare, prin urmare, capabil să ne întoarcă, noi și niciodată văzute,
formele istoriei și culturii omului care a venit înaintea noastră, a unei memorii la care
putem atrage și astăzi.
Acestea sunt principalele teme ale operei lui Grassi, pe care expoziția le întoarce în
privirea publicului, solicitând o contemplare „senzorială”: privirea pe care Marcello Grassi o
solicită prin opera sa este, de fapt, așa cum subliniază Bignotti în catalog: „o percepţie
haptică: etimologia cuvântului grecesc se referă la atingere, la a intra în contact cu ceva
[…] Privind lucrările lui Marcello Grassi, ochiul transmite degetelor, pielii noastre,
granulozitatea materiei minerale din care sunt făurite sculpturile și vestigiile portretizate
prin fotografie. Le simțim prin atingere, deși nu le atingem”.

Artistul, Marcello Grassi
Marcello Grassi s-a născut în Reggio Emilia în 1960.
De când era copil, datorită ajutorului și pasiunii tatălui său Corrado, a devenit interesat de
fotografie. În 1985, după ce a vizitat câteva expoziții programate pentru Anul Etruscilor și
după ce a citit cartea Timpul, mare sculptor (Il Tempo, grande scultore) de Marguerita
Yourcenar, a proiectat o lucrare de „săpătură vizuală”” în locurile, orașele și necropola
civilizației etrusce.
În 1999, cu ocazia expoziției de la Musée Reattu din Arles, Federico Motta Editore a
publicat volumul Etruria. În 1992 i s-a comandat să fotografieze descoperirile din colecția
arheologică păstrată în Curte și în Galeria de marmură a Muzeelor Civice din Reggio
Emilia.
Din această primă serie de imagini începe o lungă cercetare asupra Anatomiei Timpului
(Anatomia del Tempo), realizată în muzee și situri arheologice din Italia și Europa.
Între 1994 și 1997 fotografiază orașul Arles. În 1997, comandat de Musée Archéologique de NiceCimie, realizează un serviciu despre site-ul local. În 1998, provincia Reggio Emilia îl invită să
fotografieze mănăstirea cisterciană din Maulbronn.
În 1995 a început o serie de fotografii – Grădina Borges (Il Giardino di Borges) – pe tema relației
dintre real și ireal, al cărui subiect principal au fost colecțiile păstrate în colecțiile zoologice ale
muzeelor italiene.În 1997, în numele Musée Archéologique din Nice-Cimiez, a creat un serviciu pe
site-ul local.
În 1998, ca parte a schimburilor culturale planificate în programul de înfrățire, cu cel al lui Enzkreis
în Germania, provincia Reggio Emilia l-a invitat să fotografieze mănăstirea cisterciană din
Maulbronn.
În 2002 a început să lucreze cu Fabrizio Orsi la un proiect despre Luzzara la exact cincizeci de ani
de la publicarea cărții Un oraş (Un Paese) de Paul Strand și Cesare Zavattini. La sfârșitul anului
2004 a fost prezentată cartea Luzzara Cincizeci de ani și mai mult… (Luzzara Cinquant’anni e
più …) publicată de Skira Editore cu un text de Luciano Ligabue.
În 2007, întotdeauna cu Fabrizio Orsi, a realizat la Berlin proiectul Identitate printre
orașele Europei (Identità tra le città d’Europa) prezentat la a doua ediție a Fotografiei
europene – Reggio Emilia (Fotografia Europea – Reggio Emilia).
În 2015 a expus seria Herculaneum, dedicată orașului Herculaneum, victimă a erupției lui
Vesuviu în anul 79 d.Hr. în a zecea ediție a Fotografiei Europea – Reggio Emilia.
Din 2019 este reprezentat exclusiv de galeria de artă contemporană IAGA Contemporary
Art din Cluj-Napoca. În 2020 a fost selectat în contextul apelului național “Expresie de
interes pentru realizarea expozițiilor fotografice care vor avea loc în spațiile expoziționale
ale Muzeului Național Roman pentru perioada de trei ani 2020/2022″ (“Manifestazione di
interesse per la realizzazione di mostre fotografiche da effettuarsi negli spazi espositivi del
Museo Nazionale Romano per il triennio 2020/2022”).
A expus în multe expoziții personale și de grup în Italia și în străinătate, unde fotografiile
sale sunt păstrate în Muzee și Instituții. Despre cercetările sale artistice au scris printre
altele: Charles-Henri Favrod, Michèle Moutashar, Massimo Mussini, Nadia Raimondi,
Luciano Ligabue, Robert Pujade, Umberto Nobili, Jean Arrouye, Paolo Barbaro, Elio
Grazioli și Walter Guadagnini, Ilaria Bignotti.

IAGA Contemporary Art
Galeria IAGA Contemporary Art a fost înfiinţată în 2014, la Cluj-Napoca, România, în
regiunea Transilvaniei, de Alberto Perobelli, antreprenor şi colecționar de artă modernă și
contemporană: pornind de la achiziţionarea operelor marilor maeştri ai perioadei
postbelice italiane după al doilea război mondial, prin activitatea sa în România, a început
să aprofundeze cercetările şi limbajele tinerilor artişti locali şi a fondat proiectul unei galerii
care să dea glas operelor acestora, într-un dialog atent şi original cu artişti din alte ţări est
europene, fără să uite de tinerii italieni şi de cei de vârstă mijlocie.
Din 2014 până în prezent, rezultatul este o activitate intensă a galeriei, coordonată de
Rosalba Di Pierro, Managerul Galeriei, găzduind şase expoziții pe an şi cu o participare
activă la târgurile de artă din ţările din nord-estul Europei, cu o prezenţă atentă şi la
târgurile italiene.
Ilaria Bignotti
Născută la Brescia în ianuarie 1979, Ilaria Bignotti este Doctor în Teorie și istorie a artelor
și Curatorul științific al arhivelor și moșilor artistului; este curator independent și critic de
artă.
Ea face parte din Comitetul Curatorial al ArteJeans, un proiect care vizează artele
contemporane pentru înființarea unei arhive a muzeului Jeans la Genova (începând cu
2020 – în curs). Este în Comitetul științific al Muzeul MoRE, un muzeu al proiectelor de
artă refuzate și nerealizate (începând cu 2011 – în curs).
Este specialist în istoria artei moderne și contemporane (secolele XIX, XX și XXI) pentru
noul curs de cinci ani „Dell’Arte” al Școlii Deagostini pentru școli secundare și universități,
semnat de Ernesto Luciano Francalanci (prima ediție 2021).
Din 2003 până astăzi a conceput, organizat și curat proiecte expoziționale internaționale
lucrând pentru perioade îndelungate și în mod continuu cu Muzee, instituții și fundații, în
Italia și în străinătate.
Este Profesor invitat și Profesor la misiune la universitățile italiene și internaționale.
Este Evaluator în artă modernă și contemporană pentru Curtea din Brescia. Din 2003
până astăzi, a publicat peste o sută de cărți, printre care inclusiv cataloage de artă
modernă și contemporană cu ocazia expozițiilor curate, a scris mai multe eseuri și
contribuții în monografii științifice și cataloage rezonate.